Vaticanul şi filmele

• Le Nouvel Observateur, 25 octombrie 2010

De-a lungul timpului, Vaticanul şi-a exprimat în termeni duri şi previzibili dezacordul moral cu multe dintre filmele importante. În 2007, s-a scris despre filmul lui Mungiu – 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile – că ar fi „o operă sordidă, care tratează copiii nenăscuţi ca pe nişte obiecte de aruncat la gunoi“. Acum, în sfîrşit, Vaticanul a găsit o peliculă care să-i placă şi căreia nu mai are ce să-i reproşeze. Se numeşte Des hommes et des Dieux şi e semnată de Xavier Beauvois. Filmul s-a văzut recent şi la Bucureşti în cadrul festivalului „Filme de Cannes la Bucureşti“, iar în Franţa are un mare succes şi a făcut în mai puţin de două luni 2 milioane de spectatori. Franţa speră că Des hommes et des Dieux va primi Oscarul pentru cel mai bun film străin. Filmul va intra în curînd şi în cinematografele din Italia, aşa că L’Osservatore Romano, cotidianul Vaticanului, îi acordă o analiză amplă în paginile sale. 

Trebuie spus că pelicula, recompensată anul acesta cu Marele Premiu la Cannes, se inspiră din viaţa celor opt călugări cistercieni ai mănăstirii de la Tibihirine, din Algeria, care au fost răpiţi şi ucişi în 1996 de un grup de islamişti extremişti. 

„Caracteristica cea mai frumoasă a acestui film este că-i arată pe călugări ca pe nişte oameni obişnuiţi: cu slăbiciuni şi frici, ca pe nişte fiinţe umane fragile, care ne seamănă, şi care în timpul zilelor celor mai sumbre îşi pun curajul în rugăciune“, scrie cotidianul. Criticul de la L’Osservatore mai spune că „frumuseţea filmului rezidă mai ales din maniera în care se trece subtil şi imperceptibil de la viziunea naturalistă şi aproape documentară la o dimensiune din ce în ce mai metaforică“. 

Interpretarea lui Lambert Wilson este considerată, de asemenea, „surprinzătoare“, actorul fiind „cunoscut de marele public pentru participarea la cu totul alt gen de film, cum ar fi Matrix“.