Unitate sau egalitate?

28 septembrie 2011   La zi în cultură

Germania sărbătoreşte pe 3 octombrie 21 de ani de unitate. 21 de ani de la căderea Zidului care despărţea Estul de Vest, comunismul de capitalism, totalitarismul de libertate. „Wir sind ein Volk“, s-a spus atunci, la unificarea celor două Germanii. „Sîntem un popor“, adică „unul şi acelaşi“ – accentul respectiv a devenit între timp program de tranziţie; şi a rămas, în continuare, o ambiţie încă nu pe deplin satisfăcută. Acum vreo zece ani, sociologii şi economiştii estimau că în 2012 condiţiile de viaţă din fosta RDG vor fi egale cu cele din RFG. Între timp, termenul a fost amînat de mai multe ori, data următoarei „unificări“ rămînînd neprecizată. 

În ciuda diferenţelor persistente, a clivajelor sociale şi a micilor sau marilor diferende politice, Germania rămîne cea mai performantă economie a Europei şi locomotiva Uniunii Europene – e o ţară de care majoritatea germanilor sînt mîndri. 

În ton cu această mîndrie, Parlamentul Federal a lansat, în 2007, un concurs de proiecte pentru construirea la Berlin a unui monument dedicat unităţii. Un monument care să nu îi fie închinat nici lui Wilhelm, nici vreunui alt erou al unităţii Germaniei, ci poporului german, eroului colectiv care a desăvîrşit această unire în 1990. Monumentul urmează să fie amplasat pe soclul pe care a stat cîndva statuia împăratului Wilhelm – în Piaţa Palatului, foarte aproape de Museumsinsel. Pînă acum au fost deja organizate două concursuri. La primul au fost înscrise peste 500 de proiecte, însă nici unul nu a fost considerat potrivit. La cel de-al doilea au participat 386 de artişti. S-a ales proiectul semnat de coregrafa Sasha Waltz şi de arhitectul Johannes Milla: o construcţie mobilă din metal şi sticlă în formă de leagăn, un fel de „joc de societate“ la care participanţii sînt invitaţi să-şi unească forţele pentru a echilibra balanţa. Leagănul se pune în mişcare odată ce într-o extremitate a sa se află mai mult de cincizeci de persoane şi revine în poziţia stabilă cînd raportul de forţe se echilibrează. Dacă e să o luăm ad litteram, atunci acest proiect de monument e chiar cel mai sincer răspuns la tema impusă. El ilustrează perfect şi obiectiv sloganul „cetăţeni în mişcare“ şi sugerează ideea de participare şi de unitate. Se pare însă că tocmai micile contradicţii îi nemulţumesc pe responsabilii culturali, care refuză deocamdată să accepte proiectul declarat cîştigător de concurs. Dincolo de problemele tehnice invocate de arhitecţi şi de constructori, au apărut şi polemici cu privire la rolul unui monument. Cea mai serioasă dispută e legată chiar de mesajul pe care l-ar transmite leagănul: mişcare, dezechilibru, acţiune şi nu stabilitate, unitate, egalitate. Dacă ar fi să facem o recenzie a articolelor critice cu privire la acest monument, atunci ar trebui revizuite şi dicţionarele de sinonime/antonime. Astăzi, în Germania, oamenii se străduiesc din răsputeri să creadă că unitatea e sinonimă egalităţii. Şi nu reuşesc. 

Pe forumuri, oamenii interpretează în fel şi chip mesajul. Iată cîteva exemple: „Cînd eram mici, luam floricele şi le rupeam petalele. Mă iubeşte. Nu mă iubeşte. Mă iubeşte. Nu mă iubeşte. Etc. Aşa e şi cu monumentul ăsta: te urci în leagăn, te dai uţa şi-ţi spui în gînd: avem unitate, n-avem unitate. Etc.“, scrie un cititor sub articolul despre monument apărut în Frankfurter Allgemeine Zeitung. Alt cititor spune că „în viitorul îndepărtat, cei care vor (re)descoperi acest monument al unităţii vor vedea în el exact ceea ce acum se neagă cu atîta vehemenţă, adică unitatea“. În fine, în Die Zeit cineva scrie că „monumentele naţionale au nevoie, pentru a funcţiona, de gesturi mari şi de patos. Ambele ne sînt străine. Căci astăzi e trendy minimalismul iar starea de spirit generală e dominată de sarcasm“. Tot acolo apare o revendicare precisă: „Cel mai bun monument al unităţii ar fi să avem, în sfîrşit, salarii egale în Est şi în Vest“. În Die Welt, cineva e pus pe glume şi scrie: „Monumentul e un simbol pentru cum a fost tras pe sfoară poporul german de democraţie. Vă rog, faceţi-mi acest hatîr: puneţi şi bilet de intrare pentru cei care vor să se dea în leagăn – astfel, simbolistica va fi perfectă“. OK. Dacă se pune taxă de vizitare, atunci măcar să se facă o reducere pentru cetăţenii Germaniei de Est.

Mai multe