Un veritabil amfiteatru
Publicăm un răspuns (ajuns prea tîrziu pentru a mai „prinde“ numărul) la ancheta din dosarul „Cum sîntem citiţi“ (apărut în nr. 342 al revistei).
● Dilema veche este una dintre cele mai elitiste şi profesioniste publicaţii din România, care a reuşit să păstreze legătura dintre societatea civilă (atîta cîtă este ea astăzi) la noi şi un nucleu al intelectualităţii neînregimentate politic. Este meritul fondatorului ei, Andrei Pleşu, că a luptat să păstreze Dilema ca un far în ceaţa ultimilor 20 de ani, fără a înceta să creadă într-un set de valori deasupra politicii.
Asta îi asigură revistei credibilitate şi feedback din partea pieţei. Spre deosebire de alte publicaţii culturale, literare, de specialitate, Dilema veche a fost şi rămîne un spaţiu al dezbaterilor sincere de idei, o încercare de „artă pentru artă“, care este visul cel mai pătimaş al intelectualului român de bibliotecă. Analizînd săptămînal tarele sociale şi punînd sub lupă periodic crizele de „creştere şi descreştere“ ale societăţii noastre, revista dvs. începe să devină şi revista noastră, a cititorilor dilematici. Cel mai bine se vede acest lucru pe website-ul revistei, vizitat zilnic de mai multe mii de cititori, dar şi pe forumul de pe Facebook, un veritabil amfiteatru, dar şi tribună, unde avem de auzit armonii complexe, de la muzică clasică la vuvuzele. Ca unul care am promovat, încă din 1993 (chiar înainte de apariţia Internetului, cum îl ştim noi astăzi), proliferarea culturii înaltelor tehnologii informatice şi comunicaţionale (IT&C) în mediul de afaceri şi academic, pot spune că website-uri vii ca ale Dilemei sînt o adevărată plăcere de urmărit. Din păcate, modelul „neutru“ politic al Dilemei nu a mai fost urmat şi de către alte echipe intelectuale din ţară, politizarea demersurilor publicistice culturale deviind în atacuri la persoană şi dezvăluiri securistice, care nu fac cinste nici unui intelectual care se respectă. l Citirea periodică a Dilemei vechi este un exerciţiu necesar, curativ şi care previne instalarea unei stări de lehamite socială. Împrospătarea mentală cu idei noi, urmărirea unei exprimări curate şi pe alocuri preţioase ne mai diminuează din efectele manelistice ale comunicării agresive din televizualul cotidian şi ale presei scrise cu adresă. Citesc revista voastră şi o recomand prietenilor şi studenţilor mei pentru senzaţia de aer curat, postuniversitar, pe care o degajă, în contradicţie cu „cealaltă“ presă, pe care nu m-aş mai încumeta să o calific.
● Citind revista, „mă aleg“ în primul rînd cu o senzaţie că ţara asta mai are o şansă, că mai există oameni normali la cap, cu educaţie, cu un set de valori, că nu sîntem doar martorii unui eşec colectiv, cum adesea ni se sugerează. Practicarea unei lecturi de calitate este în sine un exerciţiu pentru verificarea propriilor percepţii, pentru comparaţii, pentru a intra într-un dialog tainic şi eficient cu ceilalţi. Din păcate, acest demers publicistic nu are şi un corespondent în viaţa socială (din cîte ştiu eu), pentru că puteaţi, printr-o serie de întîlniri cu tinerii, elevii, studenţii, dar şi alte categorii sociale şi profesionale, să fiţi un vector credibil de formare şi educare a societăţii civile, despre care toată lumea vorbeşte şi a cărei acţiune mai nimeni, din păcate, nu o simte. Aş încheia cu o sugestie: o atenţie sporită asupra mediului de afaceri şi către industria IT&C ar face din Dilema veche o revistă cu conţinut mai larg, european, conectînd-o şi la temele internaţionale care nu sînt la îndemîna tuturor cititorilor dvs.
Ion Vaciu este fondatorul şi editorul revistei Comunicaţii mobile.