Un alt mod de a spune poveşti

De ce e important Atelierul de Educaţie cinematografică pentru copii?

Arta cinematografică rămîne, pentru cei tineri, o necunoscută, nu e atins nici măcar nivelul alfabetizării, din varii motive: lipsa unor programe de filme pentru copii în cinematografe (în afara titlurilor foarte recente), inexistenţa unor emisiuni TV de cultură vizuală sau ignorarea completă a acestei arte din programa şcolară. Experienţa unui program de educaţie cinematografică, organizat pentru liceenii din Bucureşti, îmi arată de patru ani un public tînăr deja cam blazat, dar care poate fi îndrumat, cu umor şi cu bunăvoinţă, căruia i se pot trezi curiozitatea şi empatia. Problema generală e îmbătrînirea afectivă prematură a tinerilor. Iar cu acest program, copii între 7 şi 14 ani pot găsi în cinema un instrument pentru descoperirea lumii, dar şi pentru interogarea propriilor păreri, dileme, emoţii.

Aţi început deja acest proiect, cum reacţionează tinerii „cursanţi“?

Cinema-ul are specificul şi avantajul transmiterii emoţiei într-un timp incredibil de scurt. Reacţiile copiilor nu întîrzie niciodată, ba dimpotrivă, încep să spună ce cred sau să-şi confrunte părerile chiar în timpul vizionărilor. E grozav şi îmbucurător să-i auzi că mai vor Chaplin sau Indiana Jones, că toţi vor să locuiască în casa lui Monsieur Hulot sau că abia aşteaptă să vadă Singin’ in the Rain integral.

Cum se desfăşoară întîlnirile voastre şi pe ce pui accent?

În mansarda Urbanesc stăm două ore la fiecare atelier, iar în acest modul introductiv (care însumează cinci ateliere), le arăt cît mai multe fragmente din filme foarte diferite ca gen, epocă, temă, fără să le distrug iluzia cu analize tehnice ale cinema-ului, dar cu intenţia de a le incita spiritul ludic şi pe cel critic, şi de a descoperi un alt mod de a spune poveşti. În aceeaşi măsură, încurajez chestionarea propriilor emoţii în faţa oamenilor din poveştile de pe ecran.

Ileana Bîrsan este jurnalist şi critic de film.

a consemnat Ana Maria SANDU