„Tudor Klein spală vasele“

Aţi vorbit despre Poker. Black Glass ca fiind a doua parte dintr-o trilogie. Aţi gîndit povestea asta în trei volume de la început?

Am scris Poker întîmplător, dintr-un foc. A durat două săptămîni, cît am stat la ţară să mă odihnesc după terminarea facultăţii. Am scris cartea asta mai degrabă pentru mine şi pentru prietenii mei, aşa, să avem o amintire. Tîrziu în iarnă, cu puţin înainte de Crăciun, cineva m-a convins să duc manuscrisul la editura Cartea Românească, să-l înscriu în „Concursul de debut“. Poker, surprinzător, a cîştigat, apoi a venit o perioadă foarte stranie, cu multe interviuri şi cu un soi de celebritate de suprafaţă. A apărut şi un agent literar în ecuaţie. Mi-a spus că l-ar interesa să vadă o trilogie. Mă gîndisem la asta deja, dar discuţia respectivă m-a motivat. Am primit apoi o bursă de creaţie de un an, din partea revistei Observator cultural. Partea a doua, Black Glass, a ieşit nu de mult, la doi ani distanţă de prima; peste alţi doi, sper să apară şi ultima parte, să-mi închei debutul într-un mod onorabil, strîngînd toate cele trei volume într-o singură carte.

Cum vă simţiţi în pielea „tînărului prozator al anului 2013“?

M-am bucurat cînd am auzit de premiu, nu neg. Aveam un pat ca vai de el şi plănuiam de ceva timp să cumpăr o canapea nouă pentru mine şi iubita mea, dar n-aveam nici bani, nici slujbă. I-am făcut o surpriză.

Dacă ar trebui să vă descrieţi personajul în cîteva fraze, ce aţi alege să spuneţi despre el?

E seară. Tudor Klein spală vasele lăsate în chiuvetă după masa de prînz şi priveşte pe geamul din dreapta. Afară, vecinul de vizavi, un septuagenar înstărit, încearcă să împingă cu lopata, cu mîinile tremurînde, ridicate deasupra capului, zăpada de pe plafonul Jeep-ului său. Nimeni nu se grăbeşte, vor face acelaşi lucru timp de doi ani, în loop; cele două personaje aşteaptă ca Bogdan Coşa să crească, să i se coacă mintea şi să le pună în legătură, odată cu Poker 3.

Bogdan Coşa este scriitor. Cea mai recentă carte a sa este Poker. Black Glass (Cartea Românească, 2013).

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: Livia Ştefan