Toamna se numără scurtmetrajele

Iniţial m-am gîndit să scriu acest articol pe la începutul lui septembrie şi avînd în minte o introducere în care vara să fie profund evocată. O slăbiciune de sezon de care acum m-am vindecat. Noroc însă că lucrurile despre care voiam să vă povestesc şi-au prelungit, în mod fericit, perioada de valabilitate şi stîrnesc încă interes cinefililor. Căci este vorba despre filme de scurtmetraj. Româneşti şi foarte bune. În vara asta, două cluburi din Bucureşti, "La Scena" şi apoi "Frames", au început să proiecteze scurtmetraje şi documentare. Cine le semnează? Într-un short list aş spune repede că Radu Muntean, Constantin Popescu, Corneliu Porumboiu, Cătălin Mitulescu sau Florin Piersic Jr., dar lista poate fi completată. În plus, oricine care a realizat un film (scurt, mediu, documentar) şi crede că merită văzut şi de alţii poate să-l prezinte într-unul din cele două cluburi. Procedura (cuvîntul e deja prea serios) este minimă: se merge şi se vorbeşte cu oamenii de acolo, iar dacă filmele sînt bune, cluburile respective le proiectează. Intrarea la proiecţii este liberă, deci nu există probleme cu drepturile de autor, principala condiţie este - cum spuneam - calitatea artistică (şi tehnică) a materialului vizual. În plus, aveţi şansa să ieşiţi din anonimat. Cît timp vremea a fost frumoasă, proiecţiile din "La Scena" s-au ţinut în curte, sub un fel de umbrar din pînză albă, care îmi evoca nostalgic atmosfera unei terase la mare (deja fuse şi se duse). Acolo am văzut prima dată Canton, filmul lui Constantin "Ticuţă" Popescu, cu un scenariu scris de Cristian Mungiu, care a cîştigat secţiunea de scurtmetraje a TIFF-ului din acest an şi a primit menţiunea specială a juriului la Festivalul "Anonimul" de la Sfîntu-Gheorghe... ...Era într-un week-end din luna iulie. Seara pe la opt. Cînd am ajuns la terasă, locurile cam erau ocupate şi încă se mai aduceau scaune dinăuntru. Recunosc cîţiva amici şi, lîngă ei, un scaun la o masă mai în faţă. Seara este plăcută şi, lucru important, nu sînt ţînţari. Iau o cafea şi ascult în treacăt conversaţia de la masă. Bineînţeles, "filme" de vacanţă. În rest, aşteptăm să se mai întunece ca să se vadă mai bine. Chelnerii trec pe la mese şi întreabă dacă mai vrem ceva, înainte să înceapă proiecţia. Mai întîi rulează Apartamentul, pe care l-am mai văzut. Amicii mă întreabă despre el. Apuc să zic două vorbe şi începe filmul, iar eu trebuie să tac. Mă amuz din nou de rutina "robotizată" a soţului adulterin şi mă pregătesc pentru Canton. Se aprind luminile şi cine pofteşte poate să mai comande acum. Observ prin colţuri figuri noi. Cred că acum sînt mai mulţi oameni decît se strîng de obicei la un film la Multiplex. E de bine. În Canton este vorba din nou despre rutină. O rutină atît de puternică, încît viaţa personajelor devine un fel de buclă repetitivă, în care chiar şi o crimă ajunge să treacă neobservată. Şi nu doar de către personaje, ci şi de către unii spectatori, care nu prea ştiau, la final, cine este vinovatul. Era destul de subtil spus, exact cum probabil s-ar fi întîmplat şi în realitate. Mai stau să-mi termin cafeaua. Chelnerii adună comenzi în carneţel. Se reiau discuţiile despre ce s-ar mai putea face în vara asta. Acţiunea din Canton se întîmpla tot vara... Acum proiecţiile s-au mutat în pod, unde-i cald şi bine. Deci lucrurile continuă. În "Frames" ajungi dacă intri în gangul de lîngă KFC-ul din Piaţa Romană. Deasupra este o reclamă mare pentru OTV, pe care - in extremis - v-o dau ca reper de orientare în spaţiu. (Scuzaţi-mi totuşi nesăbuinţa!) Clubul este într-o casă din acelea vechi şi frumoase, iar pe pereţi sînt poze din filme americane. La începutul verii, "Frames" a fost cumpărat de actorii Dragoş Bucur şi Bogdan Dumitrache, împreună cu un alt asociat. De aici a venit şi ideea cu filmele. Pentru toamnă vor să aducă scurtmetrajele de la TIFF. Şi la ei poarta este deschisă pentru oricine are ceva de arătat. Era tot într-un week-end (cel în care a fost Paul van Dyk la Arenele Romane) cînd am mers în "Frames" să văd ce se mai dă. Proiecţiile aveau loc înăuntru, cu posibilitatea de a alege între scaunele înalte de bar sau canapelele de piele. Locuri libere suficiente, pentru că vara oamenii merg la terasă sau pleacă din Bucureşti. S-au proiectat scurtmetrajele lui Corneliu Porumboiu: Pe aripile vinului, Călătorie la oraş şi Visul lui Liviu. Înăuntru era aer condiţionat, afară, în nici un caz ca acum. N-am să vă povestesc filmele (cred, de altfel, că le-aţi văzut deja), dar vă avertizez că acţiunea lor se petrece în Moldova (din România), iar acolo "jin" înseamnă "vin" nu "gin". Asta a trebuit să explic eu amicilor cu care m-am văzut acolo. În "La Scena", duminica trecută s-au dat trei scurtmetraje de Alexandru Vitzentzatos: Pui la rotisor, Downtown şi Portret de grup în tren. Aşadar, proiecţiile din cele două cluburi continuă pe toamnă, iar poarta spre afirmare rămîne deschisă. Cam gata. Mergeţi să vedeţi şi singuri. Eu zic că o să aveţi ce.