Supravieţuirea pe zboruri lungi

Zborurile lungi și dese, cheia marilor oboseli, enervări, mers de zombie prin aeroportul unde faci escală și promisiunea că data viitoare îți aduci tot ce trebuie. După multiple încercări, acum chiar reușesc să-mi aduc aminte ce îmi trebuie la zborurile lungi, lucruri la care mă uitam chiorîș înainte și care acum se dovedesc un kit indispensabil de supraviețuire.

De exemplu, perna pentru gît. Face minuni în combinație cu tentativa de pernă pe care ți-o dă compania aeriană, mai ales cînd te poți sprijini cu capul de geam. Dacă acum ceva timp scriam despre frica de zbor, am remarcat recent că singurul lucru care mă deranjează la turbulențe, mai nou, e că mă trezesc din somn. Apoi sticla de apă, luată din aeroport, după ce am trecut de controlul de securitate. Nu știu cum sînt alţii, dar mie în avion mi se face mereu foarte sete și nu-mi e tocmai bine cu paharele minuscule de apă de la stewardese, pe care nu pot să le chem prea des. Minimum un litru în plus e numai bine. De căști uit frecvent, așa că la fel de frecvent îmi cumpăr din aeroport, că cele din avion n-au de obicei mufă pentru laptop sau telefon. Încerc să nu uit să iau și o cremă la mine, pielea se usucă în avion, dar adevărul e că uit aproape mereu. Cît despre îmbrăcăminte, arăt ca fugită de acasă, cu haine largi și confortabile și cu un bagaj mic în care nu-mi găsesc niciodată pașaportul la timp.

Una-două cărți de citit, pastile de somn pentru orice eventualitate, gumă cu nicotină, la fel și nelipsitul laptop, mai ales că acum s-au înmulțit wi-fi-urile prin avioane. Zborurile lungi sînt ocazia perfectă pentru lucru cît mă ține bateria – cînd altcîndva mai am eu norocul să nu sune telefonul pentru cîteva ore? În avion s-au copt articole, prezentări, documentări pe diverse teme, am pus la cale planuri, strategii, am revizuit altele făcute pe grabă și stres, am transcris interviuri, mi-au venit idei, am scris mult. E perfect. Ceea ce nu uit niciodată e carnețelul unde-mi notez impresii, idei venite aiurea, aberații ale inconștientului lăsat liber cu vedere la nori, amintiri răsărite din neant, observații despre cartea pe care o citesc și multe altele.

Am învățat și mici trucuri care să-mi facă viața mai ușoară, cum ar fi unde să-mi aleg locul în funcție de modelul avionului (seatguru.com e chiar guru în domeniu!), cum să-mi aleg zborul nu neapărat după preț, dar mai mult după lungimea escalei – șase ore de escală după unsprezece de zbor e tortură pură –, cum să-mi aleg masa even­tual înainte ca să vină prima și să apuc să dorm, pe ce aeroport aterizează sau cum să mă uit mai cu atenție la ce oferă compania aeriană la nivel de confort pe zborurile lungi – și diferențele pot fi uriașe! Și cum vreau să intru imediat pe fusul orar al destinației și să nu pierd timp inutil dormind ziua sau somnambulînd noaptea, încerc pe cît posibil să dorm în avion pe ora locului unde mă duc.

Zborurile lungi nu-s atît de „îngrozitoare“ precum se zice, cu o minimă pregătire înainte. Sînt chiar o pauză din ritmul obișnuit, care-ți dă timp să te gîndești, să meditezi la lucruri sau să faci lucruri pentru care poate nu ai avut timp – cum ar fi văzutul unui anumit film – sau să termini în liniște ceva de muncă.