Special Andrieş

Ziua în care Alexandru Andrieş şi-a lansat noul DVD, Ediţie specială (A&A Records şi Fundaţia "Aurel Mitran"), a fost 29 martie. Ea a coincis cu încă două evenimente notabile: eclipsa de soare (în România, parţială) şi faptul că a fost a doua zi consecutivă de primăvară. Bulversată de unul, abulică din cauza celuilalt, prefer să vi-l relatez pe cel dintîi, datorită căruia ne-am adunat, de fapt, în pagină, astfel: sub formă de Fapte şi Comentarii. Fapt: 29 martie, ora 14,00, librăria Cărtureşti din Bucureşti. Lansarea Ediţiei speciale de Alexandru Andrieş. Comentarii: la ora 13,57 urma ca eclipsa să-şi atingă maxima în România, aşa că lansarea a fost puţintel amînată. Pînă şi artistul Andrieş, ca picat din cer ("Ce eclipsă?!") a acceptat să fie eclipsat de fenomen, a ieşit şi s-a uitat. Alţii, mai pragmatici, văzînd că nu-i mare lucru de capul lui, au continuat să-şi vorbească de-ale muzicii. Aici îi trecem pe George Baicea, chitarist, şi pe Cristian Soleanu, saxofonist, prezenţi la lansare, căci fac parte dintre colaboratorii de nădejde ai lui Andrieş. Alţii, şi mai insensibili, au rămas în cafeneaua de lîngă, unde se bea cafea şi se fumează: managerul Aurel Mitran, cîntăreţul Nicu Alifantis, fotograful Andrei Ciocîrlan. Toţi fumători, în strînsă legătură cu Andrieş, dar fără simpatii faţă de eclipsă. Mai era şi Mircea Vintilă, dar el nu fumează, iar de eclipsă nu l-am întrebat. Fapt: conferinţa de presă a debutat cu o răbufnire din partea lui Andrieş, pe care, deşi îngerii lui dintr-un cîntec îl caracterizează drept "păcătos şi ciudat", nu l-am văzut vreodată altfel decît zîmbind, glumind, fiind amabil şi uneori puţin ironic. S-a luat de un cameraman care îşi aranja cadrul, acoperindu-l. Şi de o ziaristă, care a pus prima întrebare: pe cînd următorul spectacol? Comentariu: materialele discografice au ajuns să semene periculos de mult cu anumiţi fluturi. Îndată ce se nasc (sînt lansate), mor (te întreabă unul cînd vine următorul). Săracul creator, cred şi eu că s-a enervat! Cameramanul, între timp, şi-a cerut scuze. Fapt: în rest, conferinţa de presă a lansării a fost în limitele obişnuite ale plictiselii, cu întrebări banale şi lipsite de conţinut sau de curiozitate reale, Comentariu: ...ca de altfel toate (puţinele) conferinţe de presă la care asist. Ziariştii din presa centrală (localii, mult mai motivaţi, nu ajung, de cele mai multe ori, din motive economice) nu par să vină din alt motiv decît acela de a umple un spaţiu în ziar cu "ceva frumos, deosebit" şi informativ. La Andrieş cred că vin şi fiindcă lucrările lui arată bine şi pot fi făcute cadou! Domnule, eu zic să faceţi odată o glumă proastă şi să băgaţi cîte un bileţel în fiecare CD promoţional: "oferit prietenului dvs. ziarist, în data de...". Fapt: Ediţie specială conţine un DVD, care redă ultimul concert de Sărbători susţinut de Alexandru Andrieş la TNB, şi un CD bonus, cu cinci piese, din care două n-au mai ajuns şi pe DVD din două motive. Comentariu: cel mai haios motiv pentru care un cîntec nu se află pe DVD este că nu s-a cîntat în concert. Andrieş abia îl scrisese şi a uitat textul acasă. Deznădăjduit, cîntecelul "Acru/Dulce" s-a refugiat pe CD-ul bonus. Fapt: pe coperta DVD-ului sînt prezenţi, cu poză, toţi colaboratorii: Nicu Alifantis, George Baicea, Eugen Caminschi, Virgil Ianţu, Maria Ioana Mîntulescu, Sorin Romanescu, Cristian Soleanu, Eugen Tegu, Mircea Tiberian, Mircea Vintilă şi Tudy Zaharescu. Plus nişte pisici şi un Andrieş rîzînd cu gura pînă la urechi. Din spectacol. Comentariu: Alifantis şi Ianţu nu zîmbesc la poză. Unul probabil compensează cu cît rîde în realitate, iar celălalt nu prea rîde de felul lui. Vă las pe voi să presupuneţi care, iar pisicile nu ştiu ale cui sînt, fiindcă am lipsit cînd s-a întrebat (la conferinţa trecută, da?!). Fapt: DVD-ul conţine foarte multe cîntece, pe care mă retrag să le văd şi să le ascult acum. Comentarii: la secţiunea "Foto de la repetiţii", preferatele mele sînt cele cu femeile de serviciu. După ce s-a instalat tot, dînsele mai şterg o dată scena. Nu au pe feţe urme de chin, deşi toată scena e plină de scaune, instrumente, microfoane, amplificatoare şi, inevitabil, cabluri. Admirabil. Eu aş fi drăcuit o mie de ani. La secţiunea "Probe de sunet", îmi place cadrul în care vedem cum fiecare dintre cei trei backing-vocals (Ianţu, Alifantis, Vintilă) bate ritmul cu piciorul. Puteţi afla multe despre temperamentul fiecăruia, urmărind acest gest simplu şi deja reflex. Veţi mai remarca şi că cei trei sînt singurii care s-au schimbat în "ţoale de scenă" (costume negre, cămăşi albe, cîte un fetru pe creştet, cravate în grup tricolor şi... bascheţi la culoare, după o idee de Mircea Vintilă, îndrăgostit, se pare, de respectivii săi). Ceilalţi au rămas în aceleaşi haine. Păi, se poate aşa ceva, într-o lume în care haina face pe om!? DVD-ul e filmat frumos. Cadrele sînt majoritatea portretistice. Artistul şi instrumentul. Sînt cadre largi, liniştite şi respiră bun-simţ şi respect faţă de oamenii adunaţi pe scenă. Privitorului i se dă timp ca, şi prin imagine, să se îmbibe de armonia acestui concert atît de... bine-crescut! Vă rog să mă scuzaţi dacă o să vi se pară că mă comport în articolul ăsta precum poliţistul la operă (singurul care dansează), dar mie, la concertele/DVD-urile lui Andrieş, îmi place ceva peste muzică, texte, sunet, figura Mariei Ioana Mîntulescu sau a lui George Baicea, sobrietatea scenei, simplitatea luminilor ş.a.m.d. Mie îmi place cum se rîde. Cum se rîde pe scenă cînd Andrieş uită textul, cînd Maria intră greşit, cînd Soleanu (bolnav) tuşeşte la piesa "Gripa"... Se rîde ca la ora de geografie dintr-a şasea. Prin rîsul ăsta, greu de controlat (mai ales de către ghiduşul Andrieş), toţi sînt mai frumoşi, mai puşti, mai talentaţi, mai umani, iar distanţa dintre publicul aflat în sală şi cei orbiţi de reflectoare, pe scenă, se topeşte pe nesimţite. Şi un comentariu off-topic (nu mă pot abţine): la lansare mi-a zis Eugen Caminschi (chitară, Vama Veche) că trupa va scoate un album fain. După ce-am auzit în "Zmeul" şi "Vino să visăm sub apă", mai că l-aş crede.