Sfîrșitul celibatului
Peste 100 de teologi catolici din spaţiul germanofon solicită, într-un memorandum publicat la începutul lunii trecute, o reformă radicală a Bisericii Catolice. Documentul intitulat „Biserica 2011: o reformă indispensabilă“ cere, printre altele, renunţarea la celibat. E o temă recurentă în rîndul teologilor, dar şi a preoţilor germani, însă acum este pentru prima dată cînd chestiunea e spusă atît de direct şi de tranşant de un număr atît de mare de oameni. Inevitabil, va fi un punct important şi la reuniunea prelaţilor cu ocazia vizitei Papei în ţara sa natală, Germania, programată pentru septembrie. Deocamată, documentul circulă pe Internet şi prin presă, stîrneşte polemici şi mobilizează spirite. Teologilor li s-au alăturat şi cîţiva preoţi, preoţii au atras credincioşi care le susţin demersurile.
Memorandumul publicat iniţial în Süddeutsche Zeitung porneşte de la constatarea „crizei profunde“ prin care trece Biserica Catolică: anul trecut, opinia publică a fost zguduită de o serie de istorii şocante petrecute în instituţiile catolice de învăţămînt din Germania, însă cazuri similare au fost semnalate şi în Austria, Olanda, Irlanda şi SUA. În unele şcoli, abuzuri sexuale se petreceau sistematic. Şi tot sistematic se şi muşamalizau cazurile care ajungeau la presă sau în justiţie: impenetrabila lege a tăcerii îi transforma pe toţi în complici. La Viena, cardinalul Christoph Schönborn le-a cerut clericilor să analizeze cu atenţie cauzele abuzurilor sexuale comise în şcoli şi în instituţii ale Bisericii Catolice. Şi el se numără printre cei care au solicitat renunţarea la celibat. Ceva mai recent, teologul elveţian Hans Küng a lansat şi el un apel susţinînd că „pentru a lupta contra pedofiliei, anulaţi celibatul preoţilor“.
„Vremurile şi societatea s-au schimbat. De aceea, Biserica trebuie să se întrebe dacă poate impune în continuare acest mod de viaţă“ – afirma nuanţat – anul trecut în plin scandal legat de acele abuzuri sexuale, arhiepiscopul de Salzburg Alois Kothgasser. El şi-a exprimat regretul că Biserica nu a reuşit să depisteze cazurile de abuzuri sexuale şi nu a avut o implicare mai puternică: „Rămîne o anumită rezervă pe care trebuie să o depăşim dacă vrem să nu ne pierdem credibilitatea“.
Deficitul de credibilitate pare să fie, într-adevăr, principala problemă a Bisericii şi a oamenilor care o slujesc. În Germania, niciodată numărul preoţilor care au renunţat la privilegiile preoţiei (din cauza obligaţiilor) nu a fost atît de mare ca anul trecut. Cei mai mulţi au preferat să rămînă în universităţi şi să profeseze ca teologi. Sute de parohii din Germania au rămas, deci, fără slujitor. Tot acolo, cîteva zeci de mii de credincioşi catolici au anunţat că nu mai vor să plătească taxa religioasă.
Acesta e, prin urmare, contextul în care teologii cer renunţarea la celibat şi repun în discuţie „rigorismul moral“. Iar „recîştigarea credibilităţii“ şi „adecvarea la societatea contemporană“ sînt scopurile principale ale celor care susţin acum memorandumul. Nu există încă o reacţie a Papei la acest document. Poziţia oficială a Vaticanului, exprimată adesea atunci cînd se pune în discuţie celibatul, este că interdicţia căsătoriei e „semnul consacrării exclusive“ slujirii Bisericii şi că regula celibatului e „cel mai bun antidot împotriva altor scandaluri pe care le-ar putea cauza condiţia noastră de muritori“. În urmă cu 30 de ani, pe-atunci încă tînărul Ratzinger făcea parte dintr-un grup de teologi care au pus în discuţie regula celibatului. Catolicii reformatori se aşteaptă deci la o deschidere a Papei de acum spre reformă. Şi nu contenesc să-i amintească de trecutul său, de fiecare dată cînd vine vorba de „reforma indispensabilă“.