Salutări din Cîmpulung

De ce un loc e mai frumos decît altul? Poate fiindcă de acolo a sosit cîndva o carte poştală pe care scrie: "Mult iubita mea Berta, primesce mii de sărutări de la mine care te doresc foarte mult". Mi-o şi imaginez pe Berta, în toiul verii, fiindcă 17 iulie 1903 e datată cartolina, într-un Bucureşti torid, primind înnebunită de fericire mesajul de la logodnicul ei, plecat în vacanţă la Cîmpulung, căci despre acest loc e vorba. Un loc unde Berta n-a fost niciodată, dar pe care îl adoră de-acum. Sau poate că Berta este, dimpotrivă, exasperată de insistenţa junelui, căruia i-a cerut de atîtea ori s-o uite. Ce-o fi simţit, mă întreb, altă duduie, al cărei nume nu-l aflăm, cînd a primit de la "amicul" ei Jean o cartolină pe care scria: "Scumpă amică, sînt, de 10 zile la Cîmpu-Lung unde fac excursii pe munţi. E foarte frumos. Sînt bine şi te doresc. Mii de să... de la Jean". E curios că Jean s-a jenat să scrie "sărutări" în întregime. În schimb, nu se sfieşte cîtuşi de puţin să scrie "te doresc". Ceea ce - aţi remarcat probabil - nici domnul care tînjeşte după Berta nu se sfieşte să pună pe hîrtie. Ce-i cu toate astea?! veţi zice. La Muzeul Ţăranului Român s-a deschis, în Sala Acvariu, o expoziţie cu cărţi poştale, de la 1898 pînă spre 1930, din colecţia inginerului Gheorghe Chiţa. Un fel de puzzle prin care se reconstituie un "brand de ţară de la 1900, făcut de editori, librari şi fotografi dintr-o zonă celebră pentru port, biserici rupestre, pictori, sculptori, poeţi, paşoptişti, voievozi, altare precreştine şi fort roman: Muscelul", după cum citim în prezentarea expoziţiei. Şi despre Cîmpulung (sau Cîmpu-Lung) ni se spune: "S-au aşezat aici oameni bogaţi ai vremii care au respectat, iubit, admirat şi construit: Kretzulescu din familia celor cu biserica şi galeriile din centrul Bucureştiului, Calinderu, Mirea, Rosetti, Negulici, Golescu, Ştefănescu. Port muscelean, case, interioare, artişti de circ, oameni la Tîrgul de Sfîntul Ilie, pe drum, la lucru, la sărbători, în vacanţă, toţi la fotograf în cărţile poştale din colecţia inginerului cîmpulungean Gheorghe Chita". Un brand de ţară, dar, aş zice eu, mai ales o "fotografie" a cotidianului de început de secol. Pereţii Acvariului sînt tapetaţi cu cópii mărite ale cartolinelor expuse în două vitrine. Cartoline pe care vedem mai ales portul din Muscel. Colorat şi totuşi sobru, vesel şi în acelaşi timp elegant. Mi-ar plăcea să port o ie cusută la Cîmpulung, ca doamnele şi leliţele din imagini. Brand, nebrand, ce mi-a plăcut mie cel mai mult în expoziţia asta, dincolo de culori, şi locuri, şi case, sînt: tihna de pe chipul oamenilor, tihna din cuvintele pe care şi le trimit, plăcerea de a trăi, aerul de vacanţă din înfăţişarea lor. Oamenii ăştia aveau timp. Adevărul este că ar avea cine să-mi trimită şi mie - iertaţi-mi indiscreţia şi lipsa de modestie - o cartolină cu următorul text: "E drăguţă ţărăncuţa, însă de ai îmbrăca D-ta costumul ei, desigur că nici nu s-ar putea face comparaţie. M.S."