Sală de lectură & ceai
Există momente cînd Bucureştiul îţi dă impresia de fiinţă vie. Şi nu orice fiinţă vie, nu vreun monstru sci-fi cu ochi fosforescenţi, ci mai degrabă un om aproape obişnuit. Acum cîţiva ani, acest individ numit "Bucureşti" se entuziasma ca un adolescent teribilist cu dormitorul plin de postere în faţa primei avalanşe de concerte şi festivaluri. Mai nou, a început să aprecieze combinaţiile dintre cărţi şi muzică bună. Sau cărţi şi ceai. Sau ceai şi muzică bună. Şi, peste toate astea, cu un strop de teatru sau vreo expoziţie, pentru că, nu-i aşa, nici o combinaţie nu e perfectă fără un context potrivit. Iată de ce au început să se tot deschidă ceainării. Şi iată de ce un loc precum "Sala de lectură" a Teatrului Act poate să-ţi dea confortul unei plăpumi trase deasupra capului atunci cînd în cameră este frig. Ceainăria de la etajul doi al teatrului din Calea Victoriei a fost inaugurată în mai, însă pe timpul verii a tras obloanele. Acum, cînd ceaiul fierbinte începe să fie la mare căutare, le-a redeschis cu un concert susţinut de Alexandru Virgil Raileanu (pian) şi Cristina Denise Pasa (vioară), ale căror "evergreen-uri" - "Unforgettable" sau "New York, New York" - s-au potrivit perfect în peisajul boem al ceainăriei. În cele două încăperi în care a avut loc concertul era semiîntuneric, oamenii stăteau fie la mese, fie pe jos, pe nişte perne, cu o familiaritate şi o naturaleţe cît se poate de plăcute. Pentru conversaţii puteai să foloseşti, fără să deranjezi, cealaltă încăpere a Sălii de lectură, deşi atmosfera de acolo era mult mai convenţională. Ceaiul de la Teatrul Act este excelent, la fel şi prăjiturile - care de data asta au fost din partea casei. Am ieşit din clădirea teatrului la ora cînd tocmai se terminase piesa "Frankie şi Johnny", pe care cu ocazia asta mi-am propus să o văd neapărat. O parte din spectatori au urcat în ceainărie. Eu am plecat cu impresia că m-am teleportat dintr-un cu totul alt oraş pe trotuarul de pe Calea Victoriei, un oraş tot mai deschis combinaţiilor curajoase.