Realitatea întrece imaginaţia – interviu cu Yan LIANKE

Vestea că Rusia nu mai are banii necesari pentru a conserva trupul lui Lenin ajunge pînă în satul Shouhuo, o localitate uitată de lume, ascunsă în munţi, unde cîteodată ninge chiar şi-n toiul verii. Ţăranii amărîţi văd imediat oportunitatea unei „afaceri“ care i-ar putea scoate din mizerie. Dacă s-ar apuca să facă chetă şi ar strînge destui bani ca să construiască un mausoleu şi să cumpere cadavrul, sătucul ar putea deveni o mare atracţie turistică. Romanul lui Yan Lianke Bucuraţi-vă de viaţă e o satiră a Chinei de azi şi un eseu despre relaţia cu trecutul. Un roman cu adevărat kafkian, pentru care autorul a şi fost recompensat, recent, cu Premiul „Kafka“. Yan Lianke nu se fereşte să critice regimul de la Beijing, dar o face voalat, cu subtilitate, cu un soi de distanţă. I-am trimis întrebările în limba engleză, prin editura românească, şi le-am primit via agentul său literar, care le-a retradus în chineză şi-a retrimis răspunsurile, în română, pe aceeaşi filieră. Printre altele, l-am întrebat pe autor cum de, în pofida cenzurii, poate răspunde presei occidentale, „capitaliste“. Mi-a răspuns că cenzura e în continuare vigilentă, dar că artiştii se bucură de o oarecare libertate. Dar că există în continuare probleme sensibile care nu pot fi abordate.

Ce v-a inspirat această poveste şi comunitatea din Shouhuo?  

Nu e vorba de o sursă de inspiraţie, ceea ce mi-a folosit a fost realitatea chineză de azi, care e atît de bogată şi de stranie. În ceea ce priveşte literatura, China a ajuns într-un moment în care realitatea este în sine o poveste atît de plină de peripeţii, atît de complexă, atît de absurdă, încît depăşeşte cu mult imaginaţia scriitorului. Scriitorii chinezi contemporani, cu toată imaginaţia lor, sînt puşi în situaţia de a se lua la întrecere cu această realitate. Iar întrecerea o cîştigă numai aceia care se concentrează pe realitate şi au capacitatea de a pătrunde esenţialul. Cînd am scris Bucuraţi-vă de viaţă, aveam sentimentul că absurdul chinezesc n-are nevoie de o asemenea poveste pentru a fi scos la iveală, că ceea ce ar fi exprimat n-ar fi fost China profundă. Însă, într-o zi, am auzit o glumă cum că ruşii nu mai au bani să întreţină trupul lui Lenin din piaţa moscovită şi, dintr-odată, mi-am dat seama că mă aflu în faţa unei poveşti nemaipomenite. Desigur, povestea s-a copt şi romanul a început să fie scris, însă, abia la zece ani de cînd auzisem gluma cu pricina.

Cît de importanţi mai sînt Lenin şi moştenirea lui în China actuală?

În China de astăzi, moştenirea lăsată de Lenin este încă semnificativă. El este nu doar emblema socialismului, ci şi esenţa unei orînduiri socialiste. Este starea de distorsiune a omului rupt între o economie de piaţă capitalistă şi un regim socialist autocratic. Asta este situaţia Chinei de azi: economia se bazează extrem de tare pe principii capitaliste, în vreme ce autoritatea politică este un socialism cît se poate de feudal şi de arbitrar. Or, oamenii care trăiesc în condiţii atît de stranii pot ajunge să aibă idei şi acţiuni bizare sau absurde. Însă indiferent cît de avansată este China din punct de vedere economic sau cît de bine o ducem, ca sistem de organizare şi exercitare a puterii, ea rămîne un regim socialist totalitar. Economia însăşi are la bază un sistem autoritar. Aşadar, în conştiinţa chinezilor, în modul lor de gîndire, încă mai domină şi azi marxismul, leninismul sau maoismul. În viaţa actuală, moştenirea lui Marx sau a lui Lenin nu se găseşte doar la nivel spiritual, ci şi la nivel material, pecuniar. Altfel spus, Lenin se găseşte în spiritualitate sau în materialitate, la fel cum apa se găseşte în noroi, fără să se poată separa. Marxismul, leninismul sau maoismul subzistă în conştiinţa comună a unui miliard trei sute de mii de oameni, atît la nivel spiritual, cît şi material.  

De ce recurgeţi mereu, în romanele dumneavoastră, la umorul sarcastic, la satiră?

Cînd scriu, nu caut neapărat umorul sau satira. Stilul romanelor mele este dat de stilul de viaţă, nu e alegerea mea. În privinţa stilului literar vs stilul de viaţă, eu pot spune că sînt dintre cei care accentuează stilul de viaţă.

Cum a primit publicul chinez romanele dvs.?

Despre cititorii chinezi pot spune că, la fiecare roman, fie publicat, fie interzis, reacţia a fost de satisfacţie şi controversă. Satisfacţie – pentru că ceea ce ai scris le-a adus surpriza pe care o aşteptau. Controversă – pentru că nu au fost nişte lecturi comode. În ziua de azi, mulţi cititori care îmi parcurg opera tocmai asta aşteaptă, lucruri ciudate şi neobişnuite. Cu cît sînt mai multe astfel de elemente, cu atît mai mult le place. Dacă ciudăţeniile s-ar împuţina, ar spune că mi-am pierdut vlaga artistică. Pe de altă parte, tocmai aceste lucruri stranii şi incomode reprezintă motivul pentru care se nasc controversele în rîndul cititorilor şi al criticilor. Pentru asta sînt şi criticat.

Există diferenţe de receptare între cititorii din Vest şi cei din China? Sînteţi citit diferit?  

Da. Şi încă destul de mari. De necrezut, dar tocmai cititorii occidentali sînt cei care apreciază valoarea artistică a romanelor mele, anume limbajul, structura, naraţiunea. Să luăm, spre exemplu, Bucuraţi-vă de viaţă sau Cele patru cărţi. Cititorii din Franţa sau Anglia s-au arătat foarte interesaţi de modul în care se spune povestea. Pe cînd cititorii din China încă mai rămîn la nivelul de bază, al conţinutului, a ceea ce povesteşti. Aşadar, publicul cititor din China este preocupat de conţinutul şi realităţile din romanele mele. Pe ei îi interesează mai mult ce scriu, nu cum scriu. Aşa se face că, în China, romanele mele mereu creează discuţii, se lovesc de critici şi sînt cenzurate. Mie mi se pare că romanele mele sînt mai degrabă greşit înţelese în China, pe cînd în Occident sînt mai mulţi aceia care merg la esenţă. Mi se pare ridicol şi neplăcut. Însă aceasta este şi consecinţa unui conflict, a faptului că politicul şi ideologicul îşi subsumează romanul, în vreme ce arta romanului trece dincolo de politică şi autoritate.

În timpul regimului comunist, în România nu s-ar fi putut publica un roman satiric precum Bucuraţi-vă de viaţă. Dvs. cum aţi reuşit să evitaţi cenzura?

Actualmente, China se află într-o eră a reformei şi a deschiderii. În China există şi acum o cenzură aprigă, dar nu se compară cu epurările din vremea Revoluţiei culturale, de acum treizeci de ani. Bucuraţi-vă de viaţă a fost scrisă şi publicată în urmă cu mai bine de zece ani, pe atunci era o relativă relaxare, însă doi ani mai tîrziu, cînd s-a instalat o nouă conducere, cenzura editorială a devenit mai strictă. În slujba poporului şi Visele lui Ding au fost interzise, asta se întîmpla tocmai în perioada de mai mare stricteţe. Mă gîndesc că, dacă aş mai fi întîrziat doi ani cu Bucuraţi-vă de viaţă, nici vorbă să se mai fi putut publica, ar fi avut aceeaşi soartă cu Cele patru cărţi. Însă chiar şi după publicare, romanul a continuat să stîrnească controverse şi discuţii care nici pînă în ziua de azi nu s-au potolit.  

În prezent e mult mai bine. Sînt unele chestiuni care sînt discutate, mai pe larg sau pe scurt. Însă sînt şi alte probleme, mai complexe, mai delicate, care nu pot fi abordate. Însă în privinţa artei şi a literaturii nu sînt aşa multe probleme.  

În tinereţe aţi scris materiale de propagandă, dar şi literatură de ficţiune, la comanda sau în slujba regimului. Cînd v-aţi hotărît să deveniţi scriitor?  

Pe atunci eram cadru de propagandă în armată, viaţa mea era ruptă în două. Ziua lucram la birou, atunci eram „altcineva“, iar seara, cînd scriam romane, redeveneam „eu însumi“. Trăind cu o asemenea sciziune de sine, pînă în 1979, în vremea conflictului dintre China şi Vietnam, mulţi tineri au ajuns să se piardă, aşa am ajuns eu să pricep care e legătura dintre om şi putere, dintre om şi eroism, dintre om şi război, dintre societate şi sine. Şi aşa am ajuns să mă întorc la sinele real al omului real.

Aţi fost distins cu Premiul „Kafka“. Ce semnificaţie are opera lui Kafka pentru dvs., ca scriitor?

Cea mai mare însemnătate a Premiului „Kafka“ este aceea că îmi lărgeşte spaţiul existenţial, că dă mai multă libertate scrisului. Cît priveşte opera lui Kafka, cea mai mare însemnătate a acesteia este aceea că-mi lărgeşte spaţiul mental, făcîndu-mă să realizez că ,„dacă el a putut să scrie astfel, eu de ce să nu pot?“.

Yan Lianke este scriitor. Trăieşte la Beijing. Romanele şi nuvelele sale tratează cu umor istoria recentă a Chinei şi relaţiile din societate, într-un regim autoritar. A fost distins cu numeroase premii literare în China şi în Occident. Romanul său Bucuraţi-vă de viaţă a apărut recent în traducere românească la Editura All.  

a consemnat Matei MARTIN