Premiile Goncourt 2023, prima selecție

Ca în fiecare an la începutul lunii septembrie, Academia Goncourt anunță o primă selecție a romanelor care intră în competiția pentru importantul premiu. O a doua selecție este programată pentru 3 octombrie, apoi lista celor patru finaliști urmează să fie dezvăluită pe 25 octombrie la Cracovia, unde vor fi sărbătoriți 25 de ani de la primul „Choix Goncourt” – o serie de premii internaționale ale căror jurii sînt formate din studenți, liceeni şi francofili. Cel mai prestigios premiu literar francez va fi decernat pe 7 noiembrie, la restaurantul Drouant din Paris, după cum o spune tradiția. Deși, financiar, premiantul primește din partea academiei doar 10 euro, bătălia pentru Goncourt este mare, căci prestigiul premiului vinde. Sînt deja antamate traduceri în străinătate și tirajele sînt enorme.

Anul acesta, prima selecție constă în 16 romane, un număr deja tradițional: Mokhtar Amoudi, Les Conditions idéales(Gallimard), Jean-Baptiste Andrea, Veiller sur elle (L’Iconoclaste), Dominique Barbéris, Une façon d’aimer(Gallimard), Vincent Delecroix, Naufrage (Gallimard), Cécile Desprairies, La Propagandiste (Seuil), Émilie Frèche, Les Amants du Lutetia (Albin Michel), Dorothée Janin, La Révolte des filles perdues (Stock), Gaspard Kœnig, Humus(L’Observatoire), Kevin Lambert, Que notre joie demeure (Le Nouvel Attila), Akira Mizubayashi, Suite inoubliable(Gallimard), Laure Murat, Proust, roman familial (Robert Laffont), Léonor de Récondo, Le Grand Feu (Grasset), Éric Reinhardt, Sarah, Susanne et l’écrivain (Gallimard), Antoine Sénanque, Croix de cendre (Grasset), Neige Sinno, Triste tigre (POL), Jean-Philippe Toussaint, L’Échiquier (Minuit).

Le Point remarcă în acestă primă selecție că dintre „vedetele” actualului sezon literar, Academia Goncourt a exclus autori precum Sorj Chalandon sau Amélie Nothomb. 

„Unul dintre primele romane cele mai remarcate din această toamnă, cel al lui Neige Sinno, se află alături de cele ale două cadre universitare, Laure Murat și Cécile Desprairies, sau ale lui Mokhtar Amoudi, deja încoronat cu premiul Envoyé par la Poste.” Le Point remarcă și faptul că anul acesta au fost selectați romancieri în ascensiune precum Jean-Baptiste Andrea, care a cîștigat deja premiul Fnac pentru roman, Dorothée Janin, canadianul Kevin Lambert și chiar Émilie Frèche.

Veiller sur elle, romanul lui Jean-Baptiste Andrea, care a cîștigat premiul Fnac, este, la prima vedere, un roman de dragoste, în vremurile fasciste ale Italiei. O întîlnire surprinzătoare a doi tineri care „n-ar fi trebuit să se întîlnească”. Mimo, care s-a născut într-o familie săracă, intrat ucenic la un sculptor în piatră, devine un geniu al sculpturii. Viola, moștenitoarea unei familii prestigioase, o tînără al cărei destin pare să fie pecetluit într-o viață fără griji, dar și fără bucurie, refuză să se resemneze cu locul care i-a fost atribuit. Deși o poveste de dragoste, romanul pune problema destinului: există o cale de neclintit sau calea este clădită din alegerile pe care le facem?

În ceea ce privește romanul lui Dorothée Janin, La Révolte des filles perdues, el vine ca o urmare a romanului lui Andrea: anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, ierarhiile care s-au reașezat, valorile care s-au schimbat. De profesie jurnalistă, Dorothée Janin folosește literatura ca pretext pentru un documentar extraordinar al societății franceze din 1947, pornind de la un episod istoric: pe 6 mai 1947, la penitenciarul Fresnes, aproximativ 40 de femei închise fără a fi fost judecate, pentru delicte minore, precum furturi mărunte, comportament nepotrivit (desfrînare) sau pentru că autoritățile au presupus că reprezintă o „amenințare” la adresa societății, s-au revoltat timp de 48 de ore.

Romanul lui Kevin Lambert, Que notre joie demeure, ne poartă înspre societatea de azi din Montréal. Céline Wachowski, o arhitectă de renume internațional, realizează primul mare proiect public pe care l-a realizat pentru Montréal, orașul natal. Complexul Webuy, un proiect ambițios, în care își concentrează toată pasiunea și dragostea, devine însă ținta criticilor activiștilor și ale populației în general. Céline va fi acuzată de lipsă de respect față de ecologie, de „distrugerea liantului social”, de accelerarea „gentrificării cartierelor”, de „elitism” și de alte asemenea păcate de moarte într-o societate îmbibată în corectitudine politică. 

Al patrulea scriitor remarcat de Le Point este Émilie Frèche. Les Amants du Lutetia este o poveste de dragoste care începe cu o sinucidere. Într-o cameră a hotelului Lutetia este descoperită o pereche de octogenari, adormiți pentru veșnicie, ținîndu-se de mînă. Un ultim gest romantic sau o dragoste egoistă? La nivel pragmatic, sinuciderea celor doi ridică o sumedenie de probleme urmașilor, lăsînd o moștenire complicată și un mare semn de întrebare: cine au fost, pînă la urmă, cei doi? Însă întregul roman al lui Frèche se construiește în jurul interogației. Este pînă la urmă iubirea elixirul vieții, singurul remediu pentru realitatea meschină și plină de răutate?