Poezia e la Bistriţa

Mai întîi, care-i rostul unui festival de poezie în vremuri grele şi confuze?

Are acelaşi rost ca în vremuri fericite şi prospere, ba chiar în aceste vremuri cred că e nevoie mai mult ca oricînd de luciditatea şi cinismul poeţilor. Poezia lucrează ca şi Bursa, cu indici, doar că oscilarea indicilor poetici nu ţine de cotele pieţelor, ci de armonizarea lumii. Este dovedit că omenirea nu se poate debarasa de poezie, ea există de mii de ani, nu de puţine ori i s-a cîntat prohodul şi, dacă Dumnezeu a murit de mai bine de un secol, poezia continuă să trăiască. Dacă oamenii nu ar avea nevoie de un festival de poezie, nu s-ar face, pur şi simplu. Omenirea extirpă fără milă tot ceea ce nu-i mai e necesar. Au dispărut caleaşca, gramofonul, casetele audio, dinozaurii, corsetele, dar poezia a rezistat. Şi farmecul unui festival de poezie ţine şi de faptul că lumea se întreabă ce rost mai are, pe cînd un festival de jazz, să zicem, sau de tradiţii populare, e acceptat fără comentarii.

Festivalul de poezie şi muzică de cameră „Poezia e la Bistriţa”, ajuns la a cincea ediţie, a crescut de la an la an. Ce aduce acum în plus şi spre ce ideal tinde?

Ediţia de anul acesta e prima cu participare internaţională, ceea ce presupune şi o logistică mai complicată, dar sper să ne descurcăm cu bine. Vom tipări cîteva sute de exemplare dintr-o broşură care va cuprinde informaţii utile despre invitaţi şi programul fiecărei zile. Invitaţii străini vor citi în limba de origine, iar traducerea în română va fi proiectată pe un ecran. De la ediţia din 2012, poeţii invită şi un prozator, anul acesta prozatorul invitat va fi Attila Bartis din Ungaria.

Ideal e să putem invita în fiecare an cîţiva poeţi străini şi să apară cît mai mulţi poeţi români tineri, pentru ca poeţii invitaţi să nu fie tot aceiaşi; asta chiar e o problemă, pentru că nu sînt foarte mulţi poeţi buni în România.

Printre organizatorii tradiţionali a apărut şi Tăşuleasa Social; cum aşa?

Păi, e simplu: nouă ne place ce fac ei şi lor le place ce facem noi, aşa că am zis hai să facem ceva împreună. Abia aştept noaptea de lecturi de la Tăşuleasa, în aer liber, în jurul focului. Şi faptul că prozatorul invitat e Attila Bartis îl datorăm tot celor de la Tăşuleasa Social.

Dă-ne nişte cifre: cîţi poeţi sînt invitaţi anul acesta, cîte evenimente au loc?

Anul acesta sînt invitaţi 18 poeţi, dintre care 5 străini, plus prozatorul, plus un bonus: fotograful Cosmin Bumbuţ, care îşi va lansa în premieră la Bistriţa, albumul de fotografii Bumbata, realizat cu imagini de la închisoarea din Aiud. Sînt trei seri de lectură, multe lansări de carte, discuţii cu prozatorul invitat, scurte recitaluri de muzică de cameră, plus recitalul special susţinut noapte de noapte de inimosul director al festivalului, domnul Gavril Ţărmure. Cei care au fost la Bistriţa, ştiu ce înseamnă asta: Ţărmure. Connecting People.

Cum crezi că stăm la capitolul festivaluri literare: ce ne lipseşte, ce ne prisoseşte?

Ne lipseşte calitatea şi ne prisoseşte provincialismul, asta nu exclude Bucureştiul; un exemplu clar de cum nu trebuie organizat un festival de poezie este Tîrgul Naţional al Cărţii de Poezie. Un lucru bun cred că fac cei care organizează Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti.

Faci acest festival de poezie, singurul la noi, de cinci ani, iar acum eşti şi în juriul concursului de debut Unicredit-Humanitas la secţiunea de poezie; o să devii un fel de patron al poeziei?

Sper să devin un mecenar al poeziei. Şi asta e o glumă şi în acelaşi timp nu e, pentru că orice poet e un mercenar cu suflet de mecena. Iar în organizarea festivalului, I never walk alone, sîntem o echipă la fel de unită ca fanii lui Liverpool. În afară de domnul Ţărmure, care e directorul festivalului şi care răspunde de partea muzicală a festivalului, din echipă fac parte Dan Coman şi Ana Dragu, împreună cu care gîndim lista de invitaţi, Radu Vancu, moderatorul bine temperat, Toma & Toma (Ana Toma, Camelia Toma), responsabile cu tot ce ţine de suportul media al festivalului şi artistul plastic Emil Dumitraş, care an de an face design.ul tricourilor cu festivalul.

Avem un prim-ministru plagiator, un ministru al Educaţiei agramat, ICR-ul a fost distrus şi nu dă semne că va putea fi reconstruit, revista Tribuna este condusă în continuare de un tip cu probleme şi gramaticale, şi de caracter... Ce-i de făcut acum cînd cultura a încăput pe mîini nepricepute?

Iată ce zice Enrique Vila-Matas despre Spania: „Te îngrozeşte nivelul de ignoranţă din această ţară şi, mai ales, satisfacţia dată de această ignoranţă. E o ţară plină de invidie şi de rea-voinţă, cu o moralitate jalnică, pentru a nu zice inexistentă. Şi am impresia că dacă eşti cît de cît cult, atunci eşti pierdut“. Dacă ne uităm în jur, România e mama Spaniei! Dar cred că asta nu trebuie să ne descurajeze; cînd ţara te vrea prost, naţionalist, xenofob, ortodox, să-i dai cu tifla ţării şi să-ţi vezi de treabă. Cultura de calitate îşi găseşte loc oriunde, pentru lucrul bine făcut nu există nici bariere, nici graniţe. Aşadar, repet, să nu ne descurajăm şi să continuăm să scriem, dar nu comunicate.

Marin Mălaicu-Hondrari este organizator al Festivalului „Poezia e la Bistriţa“ (18-21 iulie). Programul poate fi găsit la poeziaelabistrita.wordpress.com.

a consemnat Marius CHIVU