Observator cultural

24 februarie 2011

Fragmente din cartea Cuvîntul împotriva camorrei a lui Roberto Saviano, în traducerea Corinei Petroff: 

„Cea mai mare frică pe care o simt organizaţiile criminale este să descopere că cineva poate avea ambiţii diferite şi poate face în aşa fel încît mecanismele să le intre în criză. Iar cine se opune – în optica lor – nu se opune sistemului de lucruri, ci se opune pentru că vrea să cîştige mai mult. (…)

De ce înregistrarea video cu asasinarea lui Bacioterracino a cutremurat opinia publică mondială? Întîi şi-ntîi, pentru că era pentru prima dată cînd o astfel de înregistrare era transmisă. În general, ni se arată numai partea finală a unui asasinat, fotografia cadavrului, drept unică mărturie. Pentru prima dată, în schimb, era prezentată întreaga desfăşurare a faptelor. Dar mai este un detaliu. Imaginea acelei execuţii dărîmă complet viziunea clasică cinematografică pe care o avem despre execuţiile puse la cale de camorra, pentru că este înfăptuită în doar cîteva secunde, cu o senină răceală. Nu rea, ci senină. Şi, în special, pentru că cei care se află în jurul cadavrului, şi se aflau acolo şi mai înainte ca Bacioterracino să moară, nu au nici o izbucnire, nici o reacţie isterică. Parcă nu le-ar fi frică: nu fug, nu urlă, nu se grăbesc să sune la poliţie sau la carabinieri, sau, cel puţin, se pare că nu fac nimic din toate astea imediat. Nu fac nimic altceva decît să încerce să plece cît mai repede cu putinţă, fără să atragă atenţia. Să se îndepărteze cu orice preţ. (…) 

Pentru cel care vede aceste imagini, primul gînd este: dar cum de este posibilă atîta lipsă de omenie? Cine priveşte din străinătate îşi imaginează Napoli ca pe un oraş al iubirii, al pasiunii, al mîncărurilor bune şi al femeilor frumoase, cu atît mai mult nu este în stare să găsească o motivaţie. În realitate însă, cine trăieşte acolo nu vede nimic scandalos în asta.“