"Nu trebuie să fim postul TV al părinţilor şi bunicilor" - interviu cu Yves BIGOT

Pasionat de muzică, a deschis, cînd era tînăr, un magazin de discuri la Saint-Tropez. Apoi a fost realizator de emisiuni muzicale şi de divertisment la radio Europe 1 şi la mai multe posturi TV. A colaborat la Libération şi a fost în comitetul de redacţie al ediţiei franceze a revistei Rolling Stone. A publicat mai multe volume, printre care Au Nom du Rock (Stock, 1995), La Folle et Véridique Histoire de Saint-Tropez (Grasset, 1998), Plus Célèbres que le Christ (2 volume, Flammarion, 2004 şi 2009). Din ianuarie 2013, Yves Bigot este director general la TV5 MONDE.

După numirea dumneavoastră la conducerea TV5, spuneaţi, într-un interviu acordat cotidianului Le Monde, că TV5 trebuie să iasă din „viziunea etno-centrică“. Ce înseamnă, concret? Puteţi explica în ce constă noua viziune?

TV5 este o întreprindere unică în lume, pentru că este expresia a cinci guverne (Franţa, Elveţia, Québec, Canada, Federaţia Wallonie-Bruxelles). Nu există un model. Apoi, sîntem şi operatorul oficial al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF), deci reprezentăm şi cele 77 de ţări care fac parte din această organizaţie. A ieşi dintr-o „viziune etno-centrică“ înseamnă că noi vedem lumea din perspective diferite. Mai ales în ceea ce priveşte raporturile pe care le avem cu ţările „din sud“ – fie ele din Africa sau din bazinul Mediteranei – trebuie să privim şi din perspectiva celuilalt, nu doar din a noastră. E nevoie să promovăm schimburile de informaţii cu ceilalţi, dar cu condiţia să fie chiar schimburi: fiecare să-i dea celuilalt şi să ia de la celălalt. Circulaţia informaţiilor şi a ideilor trebuie să aibă loc în ambele sensuri, nu doar dinspre cele cinci guverne pe care le reprezentăm spre ceilalţi. Astfel, trebuie să ieşim din vechea idee a fostelor colonii, dar şi din ideea simplei cooperări, care a succedat lumii coloniale; trebuie să intrăm în forme noi de parteneriat, astfel încît circulaţia ideilor să se facă în toate sensurile, pentru că aceasta e lumea de azi.

Aveţi o strategie în ceea ce priveşte conţinutul? Căci imaginea tradiţională pe care o avea telespectatorul obişnuit în legătură cu TV5 însemna mai ales telejurnalele francez, elveţian, canadian, belgian, filme şi documentare franceze, eventual ceva din ţările africane francofone...

Ceea ce dorim la TV5 este să dezvoltăm o viziune pentru următorii 10 sau 20 de ani. Pe de o parte, înseamnă să ne dezvoltăm ADN-ul francofon, pentru că lumea noastră este, în primul rînd, cea a francofoniei. Pe de altă parte, vrem să fim un difuzor cultural francofon şi mondial. De ce o asemenea poziţionare? Pentru că vrem să ne diferenţiem de canalele de informaţii (chiar dacă avem şi noi programe informative), chiar şi de cele în limba franceză, pentru că noi difuzăm filme, seriale TV, spectacole de teatru, concerte, dezbateri. Desigur, şi informaţie – pentru că informaţia face parte din cultură, iar un om cultivat trebuie să fie informat. Îmi doresc să ne poziţionăm astfel pentru că viitorul francofoniei trece prin educaţie şi cultură. Şi prin ataşamentul faţă de valorile care sînt exprimate prin intermediul culturii, în special prin intermediul culturii în limba franceză, indiferent dacă această cultură este împărtăşită de Franţa, de Canada, de Sénégal, Maroc, Liban, România sau de altă ţară francofonă. Cred că viitorul TV5 este legat de viitorul francofoniei. Cred că sîntem într-un moment strategic foarte important pentru francofonie. Raportul difuzat în primăvara trecută de OIF şi de UNESCO arăta că în 2050 vor exista aproximativ 700 de milioane de francofoni în lume. Da, dar... Cu condiţia ca tinerii – mai ales în Africa – să aleagă limba franceză. Şi, dacă aleg franceza, să fie din motive de ataşament faţă de cultura de expresie franceză. Dar trebuie să împărtăşim totul împreună, nu va mai fi doar o problemă a Franţei, a Elveţiei, a Québec-ului...

Credeţi că e suficientă cultura pentru dezvoltarea viitoare a francofoniei? Chiar despre Organizaţia Internaţională a Francofoniei s-a spus că trebuie să se transforme, să tindă către mai mult decît promovarea educaţiei şi culturii în limba franceză, eventual să aibă şi o componentă politică.

Nu e rolul meu să mă ocup de politică, eu mă ocup de televiziune. Dar, desigur, sînt obligat să reflectez asupra politicii. Cred că politicul intervine chiar la nivelul valorilor care sînt vehiculate prin intermediul francofoniei, iar latura politică este cea care trebuie să se asigure că aceste valori sînt respectate în lumea francofonă. Dar dacă, la un moment dat, să presupunem, ele nu sînt respectate într-una dintre ţările în care se vorbeşte franceza, fie că vrem sau nu, rămînem totuşi în lumea francofoniei. Cred că trebuie să înţelegem misiunea francofoniei într-un sens cît mai generos, mai deschis şi mai inteligent; asta înseamnă că nu se bazează pe excluderea altor limbi, ci dimpotrivă, pe includerea lor. Nu avem nevoie ca franceza să fie prima limbă străină adoptată de oameni; poate fi a doua sau chiar a treia, important este să fie vorbită în continuare. Avem exemple în Africa, unde se pune problema dacă trebuie să rămînă prima limbă sau, dimpotrivă, să fie acceptate limbile locale. Nu putem separa acele populaţii de limbile lor. În Sénégal – o ţară cu o populaţie cît a Belgiei, de aproximativ 10 milioane de locuitori – există 25 de limbi locale. Nu e rolul nostru să le combatem; dimpotrivă, noi trebuie să-i încurajăm pe oameni ca, atunci cînd vor să-şi vorbească între ei, să utilizeze franceza. Cred, aşadar, că avem nevoie de o viziune generoasă asupra limbii franceze. De aceea şi insist asupra culturii, căci cultura e generoasă prin natura sa. 

Cum vedeţi impactul noilor tehnologii? TV5 îşi propune să treacă, în 2014, la HD...

Tehnologia schimbă totul, dar nu schimbă nimic. Schimbă totul, pentru că totul devine mai scump. Din fericire pentru telespectator, imaginea e de mai bună calitate. Dar, în mod fundamental, tehnologia are o influenţă relativ mică asupra conţinutului. Influenţează, desigur, felul în care prezinţi conţinutul – pentru că imaginea are o definiţie mai bună ori pentru că poţi difuza infografii, care transmit inteligenţă (prin grafice, culori, tabele etc.). Dar, oricare ar fi inovaţiile tehnice, contează ce arătăm, ce spunem, ce povestim. Iar asta nu se schimbă prin tehnologie.

Aveţi o mare experienţă în televiziunea de divertisment. Cum vi se pare că a evoluat divertismentul TV?

Foarte mult timp, emisiunile de divertisment erau expresia personalităţii unui mare prezentator – precum Michel Drucker, Patrick Sébastien, Jean-Pierre Foucault şi alţii. Foarte multe lucruri ţineau de inspiraţia prezentatorului sau erau prelungiri ale personalităţii şi sensibilităţii sale. De mai bine de zece ani, am intrat în domnia formatului. Acesta merge dintr-o ţară în alta, eventual cu mici adaptări locale, dar în esenţă e exportabil şi îşi păstrează structura. Este un fenomen care trece dincolo de lumea divertismentului şi a televiziunii: am intrat într-un sistem industrial de producţie, care se vede şi în lumea automobilelor, a producţiei de îmbrăcăminte ori în lumea gastronomiei. Iar cînd economia merge prost, e mai convenabil să preiei un format gata făcut, căci toate cheltuielile de producţie scad. Şi apoi, e mai greu să te înşeli – căci totul e deja testat, dacă a mers într-o ţară, va merge şi în alta...

În România, totuşi, Big Brother a fost un eşec, nu ştiu de ce...
Pentru că voi l-aţi trăit cu adevărat şi n-aveaţi chef să-l retrăiţi la televizor...

Aţi practicat, o bună perioadă, jurnalismul centrat pe muzică, în special muzică rock. Aveţi nostalgia acelei perioade?
Nostalgia – nu. Ascult în continuare muzică, am mulţi prieteni muzicieni francezi, englezi, americani. Şi nu reneg nimic.

Care este raportul între TV5, France 24 şi celelalte canale internaţionale în limba franceză?

Cu France 24 şi grupul France Medias Monde sîntem în relaţii foarte bune. De exemplu, tocmai am semnat un acord de parteneriat cu RFI România, în beneficiul ascultătorilor şi telespectatorilor români. Dar, în ansamblu, cu France 24 sîntem într-un raport de complementaritate. France 24 este un canal de informaţii în franceză, engleză şi arabă (în viitor poate şi în alte limbi), iar noi am vrut să ne poziţionăm ca un canal în special cultural, chiar dacă avem şi informaţii. Încercăm însă să avem un tip de informaţii care se apropie mai mult de un canal generalist decît de canalele care transmit informaţii 24 de ore din 24. Acum un an am lansat un nou telejurnal, care se transmite la ora 19, intitulat 64’ – le monde en français, care este primul telejurnal francofon din lume, realizat de redacţia noastră în colaborare cu jurnaliştii de la France 2, France 3, RTBF, Radio Canada, RTS. Încercăm să avem o informaţie diferită, care include şi cultura; avem şi invitaţi care dezbat subiectele. Asfel, sîntem complementari cu France 24, şi nu concurenţi.

În România, de cîţiva ani, franceza nu mai este prima limbă străină: a cedat locul englezei. E fatal, e un semn al timpurilor?

Există un lucru împotriva căruia nu putem face nimic: engleza este limba modernităţii tehnologice. Pentru a ne folosi de computer sau de smartphone – iată, îi zicem chiar aşa, smartphone –, e nevoie de un minimum de engleză. E, de asemenea, limba serialelor TV de mare succes şi a muzicii internaţionale. Dar asta nu mai spune nimic. Pentru a promova franceza în România – unde TV5 are 2,9 milioane de telespectatori pe săptămînă –, am decis, de exemplu, încă de acum cîţiva ani, să subtitrăm filmele pe care le transmitem, astfel încît cei care nu ştiu foarte bine franceza să le poată urmări. Apoi, am încercat să ne implicăm în viaţa culturală din România – prin parteneriate cu tîrgurile de carte ori cu TIFF de la Cluj. Dar e important să fim cît mai buni, să difuzăm programe cît mai interesante şi să reuşim să-i atragem pe tineri. Cînd o limbă îşi pierde influenţa înseamnă că nu reuşeşte să se înnoiască, să fie altături de noile generaţii. Trebuie, aşadar, să fim mai atractivi pentru tineri; ceea ce înseamnă că nu trebuie să fim postul TV al părinţilor şi bunicilor, nici să fim prea instituţionali. Asta e ceea ce ameninţă toate posturile publice din lume, senzaţia aceasta de „oficial“ şi „elitist“.