Nimic despre Bryan Adams

25 august 2006   La zi în cultură

Primăvara lui 2000 aducea pe rafturile magazinelor de muzică şi în heavy rotation pe posturile muzicale un cîntec ce urma să mişte mulţimi isterizate pe ringurile de dans ale verii europene (România inclusă). Etern plictisitorul Bryan Adams devenea, pentru o vară, club star, după ce se chinuise ani întregi să fie pop star. "Don’t Give Up" e cîntecul despre care vorbesc şi a ieşit de sub mîna englezului Nick Bracegirdle, omul pe care o să-l vedeţi/ascultaţi la Arenele Romane din Bucureşti, pe 26 august, sub titulatura Chicane. 1995. Nu trecuse nici un an de la infama "Criminal Justice Bill of 1994", prin care guvernul britanic încerca să interzică party-urile în care beat-urile repetate obsesiv făceau muzica. Inutil efortul administraţiei engleze, de vreme ce curentul iscat în Detroit nu putea să se împiedice într-o simplă lege, beat-urile incriminate mărindu-şi frecvenţa în proporţie directă cu stupizenia legislativă iscată de creierul colectiv al cabinetului Major. În Marea Britanie venise vremea în care Goldie "patenta" drum and bass-ul şi în care Leftfield condimenta house-ul cu dub şi reggae, vremea în care Pete Tong aducea noile ritmuri pe BBC Radio 1. De partea cealaltă a Oceanului, industria muzicală începea să producă deja primele star-uri ale house-ului - Junior Vasquez, Armand Van Helden sau Masters at Work. Iar Anglia stătea impacientată la coadă. În 1995, în UK Top 40 se strecura un cîntec, "Right Here, Right Now", semnat Disco Citizens. Peste fix un an, unul dintre indivizii care se aflau în spatele apelativului, de care aminteam înainte, împingea cu 20 de poziţii mai sus în topul britanic un alt single, "Offshore", al cărui ambient mix ajungea pe volumul 4 din infatigabila serie Café del Mar, compilată de José Padilla. Iar de acolo începea să se mişte timid pe ringurile de dans din toată Europa. Era primul succes al lui Chicane, numele sub care se ascundea, de data asta, Nick "ex-Disco Citizens" Bracegirdle. Era, totodată, şi unul dintre primele nume ieşite de pe scena house britanică, ajunse în mainstream-ul muzical. În septembrie 1997, Chicane îşi lansa albumul de debut, Far From the Maddening Crowds, care comprima mai vechi single-uri şi cîntece noi. Albumul nu venea cu nimic nou, dar era vehiculul perfect care să extragă noua muzică de dans din cultura underground şi s-o aşeze alături de Spice Girls sau, deloc întîmplător, alături de Bryan Adams. Doi ani mai tîrziu, Bracegirldle prelucra hit-ul trupei de celtic folk Clannad - "Theme From Harry’s Game" -, oferindu-i Mariei Brennan, vocalista irlandezilor, rolul de interpretă a propriei piese. "Saltwater", numele remake-ului, devenea cel mai mare succes al DJ-ului/producătorului britanic, intrînd în UK Top 10, făcînd înconjurul Europei muzicale şi transformîndu-l, firesc, pe Chicane, într-un pop star. De conjunctură. Construcţie finalizată în primăvara lui 2000, cînd, iarăşi neîntîmplător, Pete It’s all gone a bit Tong difuza în programul său muzical de la BBC 1 un cîntec al lui Chicane, acompaniat de o voce - necreditată pe release-ul iniţial - filtrată de vocoder. Mister Tong numea "Don’t Give Up" primul cîntec esenţial al mileniului ce abia începea, iar Chicane se depăşea pe el însuşi - dar şi pe Madonna, pe care o mătura de pe locul 1 din UK Chart, cu tot cu al ei "American Pie". Inutil să mai amintesc că vocea vocoder-izată era a lui Bryan Adams, devenit peste noapte club star pentru o vară.

Mai multe