Muzici anticomuniste pe bani americani

23 decembrie 2014   La zi în cultură

O organizaţie umanitară americană a finanţat o trupă critică la adresa regimului de la Havana, pentru a sprijini, astfel, opoziţia. Ştirea difuzată iniţial de Associated Press a fost preluată rapid de ziarele din SUA şi din Cuba. E un dezastru de imagine atît pentru membrii formaţiei muzicale, cît şi pentru organizaţia americană. În plus, pică într-un moment inoportun, adică fix cînd Barack Obama şi Raul Castro au anunţat că vor să normalizeze relaţiile dintre cele două ţări şi să redeschidă, după 50 de ani, reprezentanţe diplomatice.  

Deja de multă vreme există la Havana o mişcare de rezistenţă underground: trupe muzicale şi de teatru se exprimă critic cu privire la regim şi se bucură de o relativă libertate de exprimare, atîta timp cît se limitează să facă doar artă contestatară. Aceste trupe sînt prea anonime ca să trezească interesul autorităţilor, dar, totuşi, suficient de multe şi de răspîndite ca să constituie un fenomen. Cînd trupa punk Porno Para Ricardo a încercat să se transforme într-un fel de portavoce a indignaţilor, a celor care se opun lui Fidel Castro şi fratelui său Raul, precum şi tovarăşilor comunişti de orice fel, autorităţile au reacţionat. Liderul trupei, Gorki Luis Águila Carrasco, n-a apucat să devină o vedetă: a început să-l viziteze poliţia, să i se anuleze concertele, să i se cenzureze apariţiile publice... Probabil a întrecut măsura. Dar, în orice caz, a arătat că se poate şi, mai ales, pînă unde se poate.  

Tocmai pe asta a mizat şi USAid: pe întărirea societăţii civile şi a opoziţiei, prin astfel de mici iniţiative independente, care ambalează critica într-un demers artistic. Dar pentru că n-ai cum să faci un casting pentru Vocea opoziţiei, la fel cum ai face un concurs gen America are talent, au ales şi ei, cum au putut, din ce oferea piaţa. Formaţia Los Aldeanos a fost sprijinită financiar şi logistic de USAid pentru a susţine şase concerte. N-au primit finanţare directă, ci printr-un intermediar – organizatorul concertelor. Cotidianul german Die Welt afirmă chiar că asta ar fi o practică obişnuită a USAid. S-a mai întîmplat, nu doar în Cuba, ci în diverse alte state nedemocratice, să fie finanţate partide sau mişcări de opoziţie în state nedemocratice. Acum cîteva luni, de pildă, USAid a derulat în Cuba un alt program de asistenţă umanitară. Voluntari din Peru, Venezuela şi Costa Rica s-au acreditat drept asistenţi medicali, însă autorităţile cubaneze au descoperit că, de fapt, aceştia s-au folosit de această deghizare pentru a lua legătura cu diverşi disidenţi. Tot aşa, sub pretextul unor sesiuni de informare cu privire la riscurile HIV/SIDA, agenţii americani au putut să plaseze mesaje împotriva regimului politic şi să încurajeze mişcări de opoziţie în mai multe ţări din America de Sud. Astfel de programe de „asistenţă medicală“ nu sînt necunoscute autorităţilor de la Havana, care le tolerează, pînă la un punct, pentru a profita, pe de o parte, de serviciile umanitare, dar şi pentru a putea controla mai bine cum se organizează opozanţii. Nici programe americane de sprijinire a iniţiativelor culturale nu sînt ceva neobişnuit. Aceste programe sînt permise şi ele, atîta vreme cît sînt finanţaţi artişti agreaţi de putere.  

În cazul formaţiei Los Aldeanos, lucrurile se complică, pentru că, nefiind agreaţi de regim, USAid a trebuit să lucreze prin intermediari şi nu e deloc clar unde au ajuns banii. Faptul că, între timp, Los Aldeanos au plecat în SUA şi chiar au reuşit să-şi facă un nume în comunitatea destul de numeroasă de emigranţi cubanezi de la Miami e probabil o uşurare pentru regimul de la Havana: părăsind insula, nici nu prea mai au mare influenţă asupra eventualilor răzvrătiţi cubanezi, căci cea mai mare parte a populaţiei n-are calculatoare, iar accesul la Internet e oricum restricţionat. În plus, acum, că s-a aflat că o parte din concertele lor din Cuba au fost finanţate de „duşmani“, e foarte uşor să li se compromită imaginea, să fie transformaţi în profitori, să fie prezentaţi drept „lachei ai capitalismului“, să fie instrumentalizaţi în tratarea altor cazuri asemănătoare. Dar nici pentru USAid nu e convenabil acest scandal, căci şi Cuba, şi alte state unde activează vor fi probabil mult mai precaute în a accepta intervenţii. Ca să nu mai vorbim că informaţia scursă în presă riscă să compromită zeci de iniţiative antiregim cu adevărat independente. 

Mai multe