Trans Eurabia Express

● Omar Souleyman, Bahdeni Nami, Monkeytown Records, 2015.  

Trilul dens al clapei mînuite de Rizan Sa’id rumegă ritmul în

. Cînd vocea aproape abrazivă îşi face apariţia, desenînd cuvintele cu un patos melancolizat, ştii că ai ajuns în Levant.

-ul din deschiderea acestui album, numit chiar „Mawal Menzal“, pune lucrurile la punct: acolo e Omar Souleyman, sirianul despre care se tot vorbeşte de ceva vreme în muzică. Cînd Ribbon Music, o subsidiară a casei de discuri britanice Domino Records, lansa, în 2013, albumul

acesta era deja o celebritate cu vocaţie de

– bifase, printre altele, un Montréal International Jazz Festival, un Glastonbury, un Paredes de Coura, un ATP etc. – a scenei internaţionale. Plecat din satul sirian Tel Tamr, muzicianul a devenit în anii ’90 unul dintre cei mai importanţi cîntăreţi de nunţi ai regiunii natale, de numele său fiind legate cîteva sute de

-uri, toate înregistrate la ceremoniile amintite. Devenit vedetă în ţara natală în 1996, după succesul piesei „Jani“, Souleyman şi a sa variantă modernizată, pop-izată, frenetizată şi electrizată de

– muzica asociată unui dans specific unor ţări precum Liban, Iordania, Palestina şi Siria – au spart blocada Vestului zece ani mai tîrziu, cînd

-ul Sublime Frequencies edita o compilaţie pe care îi apărea numele,

Albumul anterior nu numai că era primul disc de studio înregistrat de Souleyman în Europa, dar mai purta o ştampilă: era produs de Kieran Hebden, alias Four Tet, unul dintre producătorii importanţi din muzica electronică a ultimului deceniu. În fapt, acea colaborare statua o legătură importantă pentru scena muzicii de dans – aceea dintre un gen local, destinat unui univers ceremonial specific, nunta, şi EDM –

în denominaţie recentă. Povestea începută cu

continuă şi pe acest proaspăt

, lansat de

-ul berlinez Monkeytown Records, deţinut de duo-ul Modeselektor, Sebastian Szary şi Gernot Bronsert. Produs parţial de acelaşi Four Tet („Bahdeni Nami“), de Gilles Peterson („Tawwalt El Gheba“) şi de Modeselktor („Leil El Bareh“, „Enssa El Aatab“) şi conţinînd un remix al piesei care dă titlul albumului, manufacturat de muzicianul olandez Legowelt, muzica de pe acest disc cu şase piese e din nou o coliziune cel puţin interesantă între cele două lumi/coduri. Dacă Four Tet îşi continuă aventura de pe WW, contrapunctînd delicat, dar monoton elanul turbo & turbat al muzicii lui Omar Souleyman cu o ritmică house, Gilles Peterson deturnează

-ul pe o insulă jumătate disco, jumătate

în timp ce Modeselektor plusează cu percuţie şi bas. Cu toate acestea, diferenţele aduse pieselor de intruziunea producătorilor funcţionează la un nivel foarte sensibil şi subtil, aceştia nereuşind (nevrînd?) să viruseze etosul muzicii lui Souleyman. Spre deosebire de Legowelt, care schimbă complet sensul pe remix-ul lui „Bahdeni Nami“, reuşind să-l subjuge pe sirian, înecîndu-l în

şi ecou pentru a crea un imn acid techno care n-o să aşeze niciodată bărbaţii în cerc şi în linie la o nuntă siriană.  

Bahdeni Nami

The Guardian,

Paul Breazu este jurnalist.