Tot acest nou jazz britanic
● Alfa Mist, Antiphon, Pink Bird Recording Co., 2017.
Zilele astea, Londra respiră aerul unei noi generații în jazz. Al unui nou val care pare construit în bună măsură pe un etos DIY, concentrat îndeosebi în locuri pe care le poți întîlni în jumătatea de oraș din sudul Tamisei, precum Tomorrow’s Warriors, The Roundhouse, Jazz Re:freshed, Church of Sound, Good Evening Arts sau Total Refreshment Centre. Deși vine din East London – locul în care, dincolo de glanțul orbitor al lui Canary Wharf, se năștea, acum mai bine de 15 ani, grime-ul –, Alfa Mist poate fi și el asociat acestui desant proaspăt de muzicieni dedicați noului jazz. Pianist autodidact, avînd ceva antecedente adolescentine de beat maker în aria grime/hip-hop, debuta discografic în 2015 cu un EP numit Nocturne – un release noctambul și melodramatic, -neo soul, dar infuzat cu esențe din grime și broken beat, electronic și pop, uneori (prea) tributar acid jazz-ului nouăzecist, jazzy dintr-o perspectivă nu în mod obligatoriu asumată/asumabilă.
„Ascultam 9th Wonder, Madlib și J-Dilla și mă întrebam de ce beat-urile mele nu sună ca ale lor. Apoi am descoperit sampling-ul, am început să sap după discuri obscure și așa am descoperit alte genuri muzicale – muzica clasică indiană, folk ul, muzica de film. De aici am ajuns la jazz, unde am și rămas de o vreme încoace“, spunea, acum un an, Alfa Mist publicației online londoncalling.com. 2017 e și anul apariției primului LP al muzicianului din Londra, Antiphon. El vrea să fie jazz în contextul în care, de exemplu, August Greene, albumul rezultat recent din colaborarea dintre Common, Robert Glasper și Karriem Riggins, este jazz. Sau în care magnum opus-ul lui Kendrick Llamar, To Pimp a Butterfly, este – de ce nu? – jazz. Antiphon împarte cu EP-ul de acum trei ani o anumită metodologie de construcție și atmosfera lounge, dar asemănările se opresc aici. Spre deosebire de Nocturne, LP-ul de anul trecut începe prin a-și asuma jazzismul, vrea să fie jazz și altfel decît accidental. Iar rezultatul acestei dorințe se consumă într-un album cinematic și tripant, tangibil și fermecător prin simplitatea sa.
Alfa Mist n-a apărut pe compilația We Out There, produsă de Brownswood Recordings, label-ul lui Gilles Peterson, care încerca anul acesta să adune crema noului val jazzistic londonez pe un prim disc dintr-o posibilă serie. Dar ar fi putut avea locul lui bine conturat acolo, între numele unei generații pentru care acest gen muzical își redefinește granițele, planînd printre ocheadele evidente la pop și grime, afrobeat, drum ’n’ bass și house, hip-hop și neo-soul. O generație care, foarte probabil, se simte destul de încurcată la auzul cuvîntului „jazz“, așa cum puncta Piotr Orlov într-un text numit „Jazz’s New British Invasion“, publicat recent de revista americană Rolling Stone.
Vineri, 22 iunie, Alfa Mist va concerta la Cluj, pe scena amenajată la Muzeul de Artă, în cadrul celei de-a șasea ediții a festivalului Jazz in the Park. Evenimentul, care va avea loc între 21 iunie și 1 iulie, are pe afiș nume precum Juan de Marcos & Afro-Cuban All Stars, Richard Bona Group, Nik Bartsch’s Ronin, The Herbaliser, Exit Oz, Bill Laurance, Forq și Fanfare Ciocîrlia, printre alții. Mai multe informații despre eveniment găsiți pe site-ul dedicat lui, la adresa jazzinthepark.ro.
Paul Breazu este jurnalist.