Rocanotherworld – festivalul celor care n-au vrut să uite

28 iunie 2017   MUZICĂ

Anul trecut, în urma unui accident de mașină, Ioan Dan Niculescu (Roca, pentru prieteni) pleca dintre noi. Era 2 iunie și peste trei săptămîni, pe 23 iunie 2016, ar fi împlinit 38 de ani. Cîțiva prieteni apropiați, care n-au vrut să-l lase să plece, au făcut, de ziua lui, Rocanotherworld, un festival rock cu 2000 de oameni pe pîrtia de schi din Iași. La doar un an distanță, festivalul a adunat 25.000 de ieșeni, s-a extins pe trei zile și în patru locuri din Iași și a adus trupe și artiști din toată țara, veniți pro bono pentru a păstra vie amintirea lui Roca și a promova ideea de solidaritate.

Ioan Dan Niculescu era un om care, așa cum îl descriu mai toți cei care l au cunoscut, a reușit să influențeze într-un fel sau altul viețile mai tuturor celor cu care a intrat în contact. Pe unii i-a ajutat să-și dea seama ce vor să facă în viață, iar alții au cunoscut, datorită lui, persoana cu care sînt și acum. Așa că, imediat după accident, în timp ce unii se ocupau de pregătirea înmormîntării, cîțiva prieteni au venit cu ideea festivalului.

S-au mobilizat și au creat în doar trei zile un festival finanțat numai din donații, la care au cîntat cinci trupe cunoscute de rock, cu 2000 de participanți. Trupele au venit pro bono. „Fine, it’s Pink au venit să cînte imediat gratis pentru că Roca i-a sprijinit întotdeauna. Cei de la Firma au zis că nu vor onorariu și au venit cu trenul, ca să fie totul mai ieftin. A rămas să le plătim transportul și masa, dar la final n-au vrut nici măcar să mai primească banii“, povestește Patricia Butucel, directorul Rocanotherworld. Evenimentul a fost ca un bulgăre de zăpadă care a crescut peste noapte, organizatorii așteptîndu-se inițial să fie mai mult un fel de picnic între prieteni, să stea pe iarbă, să asculte muzică și să-și aducă aminte de prietenul lor. Cînd au văzut însă că pe pagina de Facebook a evenimentului deja sînt peste 500 de oameni care și au anunțat venirea, au hotărît să-l mute pe pîrtia de schi, pentru a face față numărului de oameni.

Alături de inițiatori au venit atunci oameni de afaceri din Iași cu care Roca lucrase – fie că le făcuse un meniu sau un logo sau întreg brand-ul și strategia de comunicare –, dar și o mînă de voluntari. Cu planuri puse la punct în cîteva ore la o masă de la Bolta Rece și cu notițe puse cap la cap pe o foaie de la Petrică, ospătarul, în timpul meciului România-Albania, urmate de două zile de discuții și trei de organizare efectivă, întîlnirea comemorativă s-a transformat – nici ei nu știu exact cum – în festival.

La ediția de anul acesta, care s-a desfășurat în perioada 9-11 iunie 2017, au luat parte 68 de artiști în patru locuri din Iași: Pîrtia de Schi din Copou (scena rock, indie și hip-hop), Skin Social, pe malul Lacului Ciric (scena techno/electro), curtea Casei Pogor (street food și activități de relaxare) și strada Lăpușneanu (street art). Cele trei zile de festival au adus trupe precum Firma, Subcarpați, Cred că Sînt Extraterestru, Luna Amară, Implant pentru Refuz, byron, Robin and the Backstabbers și mulți alții.

Iașiul, încă neexploatat cultural

Rocanotherworld a apărut într-un moment cum nu se putea mai bun pentru Iași. În timp ce peste tot prin țară se nasc festivaluri de toate felurile (doar cîteva exemple dintre cele mai noi sînt Murmur, în Făgăraș, Neversea – Constanța sau Haywire – Timișoara), Iașiul, ai cărui cetățeni se bat cu piatra în piept cînd vine vorba de tradiția universitară și culturală a orașului – deși a eșuat lamentabil în cursa pentru Capitală Culturală Europeană 2021 –, e aproape mort în ce privește evenimentele mari. Există Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), care a reușit în doar cîteva ediții să aducă scriitori precum David Lodge, Herta Müller sau Guillermo Arriaga la Iași, și care are un potențial enorm, dar încă i se pun bețe în roate de către autorități, în lupta de oameni mărunți și fără viziune a politicienilor locali, și mai e Festivalul Internațional al Educației, un eveniment fad, fără consistență, care a ajuns mai degrabă să fie o umbrelă pentru alte manifestări mai mici, deja existente, în loc să aducă ceva nou. Era să fie și Neverwas, care i-ar fi adus pe Alex Clare și Mando Diao la Iași, dar a fost anulat, și urmează prima ediție de Afterhills, pe un segment care aduce puțin aminte de Untold (headliner-i precum ATB, John Newman, Bob Sinclar). Tot peisajul acesta trist, sărăcăcios și neexploatat a generat și un public ieșean oarecum letargic, încă needucat în privința culturii marilor festivaluri, și e îmbucurător de observat că Rocanotherworld începe să miște cîteva rotițe în acest sens.

Fiecare festival apare ca manifestare a unei cauze sau idei, a unui gen muzical, a unui curent artistic sau a unei forme de artă. Avem festivaluri de muzică, de teatru, de film, festivaluri care promovează ideea de libertate și festivaluri care-s doar un pretext pentru cîteva zile de destrăbălare. În tot peisajul ăsta, Rocanotherworld e o apariție atipică, un eveniment născut din dorința cîtorva oameni de a nu-și lăsa prietenul să fie uitat prea curînd și de a-i duce mai departe măcar o parte din idealurile și hobby-urile pe care le promova: grija față de animale, gastronomia, dragostea față de muzică și conceptul de sharing – motiv pentru care intrarea la toate activitățile festivalului este liberă, iar tot profitul evenimentului este donat padocurilor care îngrijesc animalele fără stăpîn și Casei Share, ONG dedicat familiilor nevoiașe și construirii de case pentru acestea. Este singurul festival de care am auzit cu un creuzet atît de naiv și de inocent: locul în care dorința de a duce mai departe amintirea unei persoane se întîlnește cu aceea de a ajuta animalele și oamenii nevoiași și de a oferi și ceva comunității, într-un Iași încă neexploatat în ce privește scena activităților cultural-artistice.

Slackline pînă la pîrtie

Aflat abia la a doua ediție, festivalul a atras un număr impresionant de participanți pentru Iași, în contextul letargiei mai sus menționate și în timpul sesiunii. Oricînd mergeai spre scena principală vedeai grupuri de zeci de oameni urcînd și coborînd pîrtia de schi, urmărind concertele sau doar relaxîndu se pe iarbă. Studenți, oameni în vîrstă, bicicliști, familii cu copii, cîte ceva de făcut pentru fiecare.

Copiii se rostogolesc rîzînd în jos pe pîrtie, tinerii glumesc la coada pentru jetoane, iar voluntarii mișună peste tot, asigurîndu-se că totul merge bine, și din cînd în cînd se retrag în cortul info, trag prelata și pun la cale următorul plan.

În discuțiile de după concert, cei de la byron spun că, deși vin să cînte gratis la Iași, energia pe care o primesc de la public nu se compară cu cea întîlnită la alte evenimente, lucru care înseamnă mai mult decît orice onorariu. Iar cum a fost duminică, ziua în care au urcat Subcarpați pe scenă, n-am mai văzut niciodată pîrtia de schi din Iași, cu oameni ocupînd vreo jumătate din întreaga pîrtie.

Pe Lăpușneanu, Ilinca Istrate își plimba păpușa Pogany printre anticariatele de pe stradă, oferind îmbrățișări trecătorilor. Tot aici, Cristina și Vlad realizează artă murală derivată din graffiti, iar HarceaParcea – desene pe pînză.

În curtea Casei Pogor poți să înveți cum să faci supă de creveți și guacamole într-o bucătărie improvizată în spatele unui cort albastru, la atelierul de gătit organizat de Soft & Grace. Cine nu stă la hămăceală leneșă la umbra copacilor își încearcă priceperea și echilibrul la panoul de cățărat sau pe slackline. Curtea Muzeului Literaturii Române din Iași este și locul unde ieșenii pot dona pentru animalele din padocuri sau pot chiar adopta unul. Acțiunea caritabilă „Ai cumva o păturică?“, inițiată de Ioan Dan Niculescu, a crescut de la an la an, chiar și după plecarea sa, astfel încît la ediția din decembrie 2016 s-au strîns șase tone de mîncare în doar trei ore.

La Skin Social, de unde răsună muzica electronică peste Lacul Ciric și prin pădurea dimprejur de la apus pînă după răsărit, DJ-ii se împrietenesc și decid pe loc să mixeze împreună.

O să ajungă Rocanotherworld vreun Untold sau Electric Castle? Poate că nu, pentru că acele evenimente sînt, înainte de toate, afaceri, iar festivalul de pe pîrtia de schi din Iași a pornit ca reacție la pierderea unui prieten, ca formă de consolare pentru cei care l-au cunoscut. Și, deși această a doua ediție a adunat zeci de mii de oameni, cu siguranță mulți care nici nu l-au cunoscut pe Roca, s-a păstrat cumva acea atmosferă de prietenie și solidaritate. S a simțit în toate cele trei zile, pe pîrtie, cînd, fie că erai atent la concerte, fie că stăteai întins pe iarbă, privind cerul sau, cu laptop-ul în brațe, lucrînd la vreun proiect, n-aveai cum să nu te simți liber și în siguranță, chiar și înconjurat de atîtea mii de oameni. Și s-a simțit în ultima seară, cînd ascultam „Shine On You Crazy Diamond“ în timp ce toată lumea și lansa lampioanele, ca apoi să strîngă gunoiul de pe pîrtie cot la cot cu voluntarii. Festivalul care s-a născut anul trecut din emoția pierderii unui prieten a devenit, între timp, dintr-un eveniment pentru un om, unul pentru orașul Iași. 

Ioan Stoleru este jurnalist la Opinia studenţească.

***

Ioan Dan Niculescu a coordonat campania online a lui Klaus Iohannis la cursa pentru prezidențialele din 2014 și a dus Baia Mare în finala Capitală Culturală Europeană 2021 după ce a fost refuzat la Iași. Este fondatorul Argo, agenție de branding și design premiată la nivel național. Gurmand și călător, după ce a vizitat Thailanda și alte țări din Asia de Sud-Est, apoi Mexic, a creat „Doamne Ferește”, primul brand de sos iute premium din România, ajungînd să fie numit „Ioan Botezătorul” de către colegi. A salvat viețile a sute de cîini comunitari, inițiind campania „Ai cumva o păturică?”, ce a ajuns să fie cel mai mare eveniment caritabil din România pentru animalele abandonate, dar și ajutînd cazuri particulare de fiecare dată cînd avea ocazia. Grija față de animale era una dintre slăbiciunile lui, casa de pe strada Vasile Pogor, în care locuia, fiind mereu și un colț de prim ajutor pentru cîini și pisici abandonate. Ba chiar le insufla și celor din jur aceeași atitudine, prietenii recunoscînd că, datorită lui, au început și ei să îngrijească animale abandonate sau lovite. A mai adus petrecerile rock în Iași, prin seria de evenimente Rock Nights, și așa a venit și porecla, Roca. Într-un fel sau altul, fiecare dintre pasiunile sale a ajuns să fie reprezentată în Rocanotherworld.

Foto: Atelier de film

Mai multe