Regina berberă

14 octombrie 2015   MUZICĂ

● Hindi Zahra, Homeland, Oursoul Records, 2015.

Hindi Zahra nu mai apare nici drept militantă, nici ambasadoare, e mai degrabă o regină aflată în misiune diplomatică faţă de cultura noastră pop. Într-o vreme în care se spunea că rock’n’roll-ul nu e compatibil cu graţia şi interesele feminine, Janis Joplin dovedea o creativitate pe atunci improbabilă şi îşi atrăgea titlul de regină a (unei scurte perioade din istoria) genului. Mă rog, pînă la urmă nu i-a făcut bine, însă din raţiuni ce nu ţin de capacităţile creative. În societatea mult mai tradiţionalistă a afro-arabilor există probabil unele considerente suplimentare pentru care locul femeii ar trebui să fie la cratiţă. Astfel că Hindi Zahra, originară din Maroc, ar putea fi percepută drept o Janis Joplin a spaţiului world music, în calitatea ei de ambasadoare a muzicii berbere şi a emancipării feminine prin muzică.

La o analiză mai atentă, această interpretare apare drept mult simplificată, dacă nu eronată de-a dreptul. Obstacolele ce stau în calea femeii africane ţin de tradiţia islamică impusă istoric, dar fundamental improprie orînduirii sociale sahariene care, prin filonul său spiritual, oferă femeii un statut social mai înalt decît restul lumii arabe (permiţînd chiar formarea de triburi matriarhale). Privită din această perspectivă, Hindi Zahra nu mai apare nici drept militantă, nici ambasadoare, e mai degrabă o regină aflată în misiune diplomatică faţă de cultura noastră pop. Faptul că, între cele cîteva cronici pe care le-am scris aici pe seama muzicii africane şi a originilor blues-ului, nu s-au numărat decît artişti şi grupuri masculine (Tinariwen, Diabaté, Touré), nu înseamnă că educaţia muzicală nu e de nasul femeii sahariene, ci că bărbatul lor e în mod tradiţional însărcinat cu a distra şi amuza prin muzică prezenţa feminină, responsabilă cu misiuni mai înalte.

Realitatea e probabil undeva la mijloc, prinsă în menghina dintre emanciparea populaţiei Maghrebului pe filieră franceză, tradiţia religioasă arabă şi orînduirea socială berberă în ce priveşte locul femeii. Hindi Zahra a evadat totuşi din Marocul ei matern spre o lume mai bună, iar actualmente ne vizitează din postura de divă exotică franţuzoaică, în repertoriul căreia influenţele unor Norah Jones şi Patti Smith sînt cel puţin la fel de sesizabile ca moştenirea proto-blues a vestului Saharei. Cu piesa „Un jour“ de pe noul album, artista mizează chiar pe o şansonetă hip-variété franţuzească în spiritul fîşneţei Zaz, iar în unele momente („Broken Ones“) se adresează fanilor trip-hop-ului britanic şi gingăşiei de tip Portishead, albumul avînd de altfel majoritatea pieselor cîntate în engleză.

Au rămas, totuşi, pe noul material, unele referinţe-cheie la rădăcini, arătînd că artista nu e gata să renunţe la statutul de revelaţie world music de dragul succesului de club hip parizian. În primul rînd, titlul Homeland, în combinaţie cu coperta, denotă o faţetă etno-socială (minoritar reprezentată la nivel liric). Apoi, piesa „The Blues“ deplînge în mod explicit căderea din graţie şi dezrădăcinarea acestui gen de muzică. Două piese cîntate în dialecte berber („Cabo Verde“, „La Luna“) sînt dedicate spaţiului latino-andaluz şi relaţiei vest-africanilor cu cultura sudului Iberiei. Motive muzicale tradiţionale continuă să răzbată pe ici, pe colo – vezi contribuţia chitaristului tuareg Bombino pe piesa de deschidere –, mixate cu o atitudine soul şi decorate cu timide excrescenţe jazz (solo-ul de saxofon pe piesa „Dream“).

Muzica de pe Homeland e semnificativ mai bogată în nuanţe şi instrumentaţie decît debutul focalizat pe voce ce îi conferea artistei, în urmă cu cinci ani, statutul de debutanta anului în world music. Avînd sprijinul unor invitaţi şi o trupă reală în spate, cu instrumente electrice şi percuţie stufoasă, muzica de pe noul album ocupă un spaţiu stilistic mai larg, însă pierde ceva din prezenţa şi claritatea vocală, aglomerată adesea în amalgamul instrumental. Avem, faţă de albumul de debut, mai puţin Portishead, mai puţină voce soul incisivă, dar mai mult world music pestriţ (mai ales de sorginte latino) şi mai mult lounge jazz.

Hindi Zahra va concerta joi, 15 octombrie, de la ora 20, în Sala Radio din Bucureşti. Detalii pe www.twinarts.ro.

Aron Biro este autorul blogului aronbiro.blogspot.com

Mai multe