Prospeţimea experienţei
● Nils Petter Molvaer, Baboon Moon, Sula Records, 2011.
Am evitat o vreme albumul acesta, după ce citisem undeva că are mai mult atmosferă decît conţinut. Scrisesem deja recenzii la Jan Bang şi Bugge Wesseltoft, luasem o supradoză de Ulver şi prin urmare eram saturat de abstracţiuni norvegiene şi mixaje de sample-uri. Vremurile s-au schimbat, dispoziţia mea la fel şi terapia prin trompetă pare cel mai potrivit lucru la momentul de faţă. Recomand pe această cale exerciţiul de a reveni uneori la albume despre care credeai că nu ţi-au plăcut. Cei care au apreciat …and Poppies from Kandahar al lui Bang vor găsi pe Baboon Moon tot ce era mai bun acolo, plus trompeta lui Molvaer, căci pînă la urmă e albumul lui, însă discreţia şi eleganţa suflului său îl îngroapă puţin în mixul sound-ului, ducînd la un album ambiental cu texturi electronice, mai degrabă decît la ce ar aştepta ascultătorul standard de jazz de la un album solo de trompetă. Textura pentru care optează Molvaer nu are nimic din stridenţa tipică instrumentului, menită de obicei să contrasteze cu un bass sau un pian de acompaniament. Nu vorbim aici de un Louis Armstrong european, ci de un Miles Davis rătăcit prin tundră, singur cu trompeta şi un pliculeţ de acid expirat sub limbă.
Avem în sfîrşit un album Molvaer solo, în toată puterea cuvîntului, artistul separîndu-se într-un tîrziu de proeminenţii săi însoţitori, pomenitul Jan Bang şi chitaristul Eivind Aarset, înlocuiţi de mai junii Stian Westerhus (care, tehnic vorbind, îi substituie pe amîndoi) şi Erland Dahlen, toboşarul bun la toate al muzicii norvegiene de orice fel (Madrugada, Kaada, Marit Larsen). Westerhus, trecut şi prin ceva mai rockerii Jaga Jazzist, produce albumul, deci pe seama lui trebuie să punem excesul (benefic) de atmosferă pulsantă a materialului şi poziţionarea interesantă a trompetei protagonistului, ce îl face să sune de parcă Miles Davis ar cînta la Ulver (uneori) sau la Swans (alteori). Aşadar, schimbările de componenţă aduc şi un însemnat suflu nou în muzica şi trompeta lui Molvaer. Un suflu pozitiv, căci toată presa pare să se fi pus de acord că e cel mai bun album al artistului de la Khmer încoace. Citisem într-un interviu că Molvaer îşi cataloghează noul sound drept free prog rock, sugerînd că metodologia improvizaţională din free jazz a fost aplicată stilului unor prog rockeri mai atmosferici, precum King Crimson. Bănuiesc că elemente de improvizaţie se găsesc şi aici, însă nu se aude nimic care să semene cu agresivitatea imprevizibilă, cu schimbările bruşte de direcţie pe care jazzul prea free le produce adesea. Chitara şi bateria aştern o fundaţie rock pentru piese ca „Sleep with Echoes“ sau „Recoil“, însă pe piese de ambianţă glacială ca „Prince of Calm“ se retrag cu totul, lăsîndu-l pe Molvaer să jelească pe un vîrf de aisberg. Vocea se aude doar pe ultimele minute ale albumului (piesa de titlu), eterică şi sigurrosiană, doar o cireaşă de pe tortul congelat. Cam toate piesele conţin găselniţe, de la mix-uri, loop-uri, efecte Atari, adieri de crivăţ, la solo-uri ce sună a teramin sau ferăstrău flexibil. Toate sînt însă discrete, fără să aglomereze soundul.
Conform lăudabilului obicei al scandinavilor, Baboon Moon e un album ce sparge graniţele dintre genuri, aflat în mijlocul triunghiului post rock (de pe vremea cînd genul încă era etichetat drept drone rock), jazz (melancolic dar rece, fără sirop) şi muzică de ambianţă (electronică, să zicem Eno). Ar trebui să satisfacă din plin ascultători din toate cele trei segmente, chiar şi pe cei cărora numele lui Molvaer sau scena din care provine nu le spune nimic. Nu e totuşi un artist tocmai obscur la noi – ne-a vizitat deja de două ori la Festivalul de Jazz de la Gărîna, iar piesa de deschidere a acestui album, „Mercury Heart“, are parte de un videoclip animat realizat de românul Anton Octavian. Chiar dacă l-aţi văzut pe Molvaer cu pomenitele ocazii, noua structură a grupului, cu Westerhus şi Dahlen, aduce suficientă prospeţime şi probabil o experienţă semnificativ diferită de ce s-a putut vedea înainte.
Nils Petter Molvaer va concerta în seara de 2 iunie în cadrul Green Jazz Fest din Bucureşti. Mai multe la greenjazzfest.ro.
Aron Biro este autorul blogului aronbiro.blogspot.com.