„Pop is religion. Overground is underground“

● Forest Swords, Engravings, Tri Angle Records, 2013 

Cînd londoneza Robin Carolan se hotăra, în 2009, să iasă din afacerea 20 Jazz Funk Greats, unul dintre cele mai influente blog-uri de muzică ale ultimilor ani, şi să pună, la New York, bazele unui label, Tri Angle Records, un microgen începea să prindă aripi. Numiţi-l witch house sau ambient pop, sau cum vreţi voi, în lipsa unui termen consacrat cu care să operaţi mai abil în diversitatea lui. Avînd un fetiş monstruos pentru estetica şi sound–ul ieşite din fertilul laborator retroidist numit Ghost Box Records, dar şi pentru R&B–ul anilor ’90 — numele label-ului inventat de ea conţine o săgeată trimisă către Brandy —, Carolan a ales să semneze cu artişti care reuşeau să se apropie cumva de punctul de întîlnire dintre cele două zone sonore, fie că vorbesc aici despre Balam Acab, oOooO, Holy Other, How to Dress Well, Clams Casino sau despre subiectul textului de astăzi, Matthew Barnes aka Forest Swords.  

Barnes, un grafician convertit la muzică, născut în Peninsula Wirral, lîngă Liverpool, debuta în 2010 cu un EP de dimensiuni aproape LP-iene, numit Dagger Paths şi ieşit cu tam-tam în lume. Cu siguranţă avea şi de ce. Mai aproape de zona de confort a unui Burial decît de stilistica celorlalte proiecte din catalogul Tri Angle, DP era ridicat din subtile layer-e psihedelice, balansînd fără să se hotărască între post-punk şi (post-)dub(step) cu un infinit puseu de melancolie, ştampila cea mai evidentă a muzicienilor afiliaţi filozofiei Tri Angle Records.  

Cu Engravings, albumul său de debut, lansat în august 2013, Forest Swords merge (şi) mai departe, noua creaţie cîştigînd în subtilitate şi în spaţialitate. La fel de întunecat ca Dagger Paths, Engravings i-a dat însă lui Matthew Barnes posibilitatea să-şi deschidă mai mult porii, pentru ca muzica să respire. (Cu siguranţă, faptul că albumul sună organic, natural, se datorează şi faptului că mixing-ul a fost făcut în aer liber.) Melodiile plutesc într-o ceaţă bîntuitoare, risipită cînd şi cînd de başii cvasiintruzivi, vocile fantomatice, à la Burial, cad uneori în sinistru, nişte chitări zboară la o distanţă joasă prin arhitecturile minimaliste, aerisite ale pieselor, care nu vorbesc niciodată mai mult decît trebuie, într-un foarte riguros balet downtempo.

Nimic nou, la urma urmei, sub soarele (luna?) acestui gen muzical, care şi-a săpat o nişă consistentă în muzica anilor recenţi. Dar, cu toate astea, colajele lui Forest Swords rămîn captivante, Barnes reuşind cu acest prim album să rămînă afin motto-ului pe care îl găseşti pe front page-ul profilului de Soundcloud al Tri Angle Records şi în titlul textului care se încheie aici.  

Forests Swords va performa la ediţia din acest an a festivalului bucureştean Rokolectiv, alături de act-uri precum Cut Hands (UK), Stellar Om Source (FR), Dubbel Dutch (SUA) sau Alejandro Paz (AR). Festivalul va avea loc între 24 şi 27 aprilie la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Centrul Naţional al Dansului şi Guest House.  

Paul Breazu este jurnalist.