Pămîntul lui Electric Brother

● Electric Brother, Pe Pămînt, self released, 2011. 

În dimineaţa în care am ascultat prima oară acest album erau 5 grade afară. Era februarie şi maşina în care mă găseam nu se grăbea nicăieri pentru că înăuntru nu era frig. Înăuntru curgea o poveste audio temperat-continental-tropicală organizată în aproximativ 17 piese. La data respectivă, Electric Brother nu ştia exact ce o să mai intre în acest album audio-topografic, dar se hotărîse: urma să scoată, după 8 ani, al doilea album solo. Un album conceptual, realizat cu ajutorul unui reportofon mai dichisit care l-a însoţit în călătoriile sale. Albumul se numeste Pe Pămînt şi e audiţia unei călătorii prin România şi prin cîteva colţuri ale lumii. Este un material conceptual născut din influenţe: ritmuri africane, indiene, europene şi mai ales româneşti, care se joacă într-un sound bine aranjat instrumental pe note de downtempo şi lo-fi aproape cinematografic.

Vorbim aici de un road album desprins parcă dintr-o coloană de film de-al lui Wim Wenders, care curge frumos şi îţi dă timp de gîndire, îţi leagă toate gîndurile într-un spaţiu în care rătăceşti cu ochiul minţii şi te întrebi dacă vezi ce a văzut şi el. Era o stradă din Lisabona, era un tramvai, nu? Era o femeie pe marginea drumului lîngă pădurea Letea sau erau nişte copii într-o şcoală africană? Pămîntul e plin de viaţă şi de sunet. Trecerile le simţi doar uitîndu-te la titlurile pieselor care te ajută să înţelegi unde ai fost, altminteri muzica te duce departe, te face să te pierzi pe pămînt aşa cum ţi-ai dorit mereu. Peste toate, Electric Brother adaugă la jumătatea drumului o melodie realizată împreună cu solista Lizzy Parks, o colaboratoare mai veche a formaţiei Nostalgia 77. 

„Tomorrow“ e piesa de heavy rotation. Lizzy Parks ne aduce aminte că Electric Brother este un producător cu state vechi şi un muzician versatil care ştie să adune în grădina sa experimentală cele mai interesante combinaţii. Ecoul vocii lui Lizzy e dus mai departe pe un ton disruptiv: Darka din Letea apare din senin, vie şi neprelucrată. În vocea ei intuieşti asprimea unei vieţi petrecute în Deltă. Albumul merge mai departe, subtil, pe drumul filmic al sunetului planetar din mintea lui Electric Brother, sunet scos din minele de la Petrila, din acordeonul unor lăutari sau din murmurul urban al unei seri petrecute în Siria. Aşa se aude pămîntul lui, în 18 paşi cu capul dat pe spate şi cu ochii închişi. Sau deschişi, pentru că pe 10 iunie, la Cluj, în cadrul TIFF, are loc un concert şi lansarea oficială a acestui material. E de văzut şi de ascultat. 

Bogdan Răileanu este colaborator al blogului Wetpaper (http://www.wetpaper.ro/), unde scrie despre filme şi muzică.