„Lumea asta nătîngă / E tot ce avem”

● Yo La Tengo, This Stupid World, Matador Records, 2023.

Acum vreo trei ani, într-un interviu pentru publicația engleză Uncut, Georgia Hubley, una dintre treimile artistice din interiorul Yo La Tengo, remarca, vorbind despre unul dintre albumele mai vechi ale formației din Hoboken, New Jersey: „Cred că Painful (LP-ul din 1993, n.a.) este cel pe care balaurul a început să gîndească în sfîrșit cu un singur cap. E momentul în care am decis cu adevărat să facem exact ceea ce vrem, în care ne-am eliberat creativ pentru a face lucruri pe care nu le mai făcuserăm pînă atunci. Iar faptul că am avut succes cu asta ne-a dat curajul să actăm și mai bizar”. Este o afirmație pe care o poți auzi, de exemplu, și în motorik-ul care împinge constant și calm înainte, vreme de șapte minute și jumătate, o mixtură noise, subtilă și sensibilă, precum „Sinatra Drive Breakdown”, opener-ul celui mai nou album Yo La Tengo, intitulat This Stupid World și lansat la mijloc de februarie: „I see white silence, I see stones and trees, / I sit here far from you. / I see something regained and lost again”. La fel de bine, e și una care repercutează în piesa și mantra ce dă titlul albumului, o repriză foarte derivativă, o repriză à la The Velvet Underground – istoric vorbind, sursa unui curent indie atît de american –, dar pînă la urmă o repriză foarte Yo La Tengo: „This stupid world / Is killing me, / This stupid world / Is all we have”. Din interiorul acestui zgomot deliberat, acestui noise foarte persistent și politic răzbat, ca printr-un fel de pîclă sonoră, niște acorduri armonice. Drone-ul delicat, hauntologic pînă la Broadcast și înapoi, și sintetizatorul ăsta lo-fi cuplează la vocea difuză, reverberantă, vulnerabilă și intenționat neșlefuită a Georgiei Hubley: „You feel alone, / Friends are all gone, / Keep wiping the dust from your eyes. / So many signs, / I must be blind, / How few of them I see...”. Produs de înșiși membrii trupei, TSW sună a reîntoarcere la o stilistică cumva abandonată în ultima decadă, și ea mai nestudiată, mai nefasonată de studioul de înregistrări, mai spontană, mai abrazivă, mai întunecată, fără a se fi renunțat totuși la părțile soft – bastarzi de dream pop și noise folk ca „Aselestine”, „Until It Happens” sau „Apology Letter”domesticesc tonul și pictează miezul LP-ului într-un fel de intermezzo și mai romantic: „One day walking, / Walking upon leaves / Then snow”. Pentru toate astea, cel de-al șaptesprezecelea album al grupului compus astăzi din deja menționata Hubley, Ira Kaplan și James McNew, editat și lansat de aceeași esențială casă independentă Matador Records, se aliniază impecabil și imperturbabil în discografia unei trupe care n-a dat rateuri niciodată și care, în pofida unei discreții admirabile, a influențat major sound-ul indie al, să zicem, ultimilor douăzeci de ani.          

This Stupid World, noul album al formației americane Yo La Tengo, poate fi ascultat parțial și achiziționat integral, în format digital, pe disc de vinil și pe CD, pe pagina de Bandcamp a grupului din New Jersey, la adresa yolatengo.bandcamp.com/album/this-stupid-world. 

Paul Breazu este jurnalist.