Joc secund
● Lorde, Melodrama, Republic Records, 2017.
Să apari de niciunde și, la nici 16 ani, să bifezi prima poziție în Billboard Hot 100 trebuie să însemne ceva. „Royals“, single-ul cîștigător lansat în anul de grație 2013 și produs de Joel Little, nu era doar o privire otrăvitoare aruncată showbiz-ului, ci și calapodul după care se va mula succesul albumului ce urma să apară în toamna aceluiași an. „But every song’s like gold teeth, Grey Goose, trippin’ in the bathroom, / Bloodstains, ball gowns, trashin’ the hotel room. / We don’t care. We’re driving Cadillacs in our dreams, / But everybody’s like Cristal, Maybach, diamonds on your timepiece, / Jet planes, islands, tigers on a gold leash. / We don’t care. We aren’t caught up in your love affair.“ Rama aceea electro-pop, minimalistă și percutantă, umplută impecabil de vocea lui Lorde, și textele tăiate cu o lamă atît de fină nu vor revoluționa muzica – revoluțiile pop sînt astăzi, dragă Beyoncé, apanajul act-urilor fățiș ideologiza(n)te –, dar va lua lumea prin surprindere. Ella-Marija Lani Yelich-O’Connor s-a născut în Takapuna, Noua Zeelandă, a semnat cu Universal Music Group la o vîrstă fragedă și a devenit, cum spuneam, star pop în 2013, anul single-ului menționat înainte și al LP-ului de debut, botezat Pure Heroine, înregistrat la Golden Age Studios din Auckland și lansat de Republic Records, o divizie a UMG. Discul acesta respiră adolescență și locuiește în atmosfera suburbiilor Auckland-ului: „There’s a humming in the restless summer air / And we’re slipping off the course that we prepared, / But in all chaos, there is calculation, / Dropping glasses just to hear them break, / You’ve been drinking like the world was gonna end (it didn’t), / Took a shiner from the fist of your best friend (go figure). / It’s clear that someone’s gotta go, / We mean it, but I promise we’re not mean“. De undeva, din abisul celor 16 ani, privește nepăsarea aceea care are potențialul de a transforma oricînd totul într-o dramă și dramele în nimicuri.
În 2017, Lorde se pregătește să împlinească 21 de ani. Vasele de sînge ale Auckland-ului sînt rămase în urmă – „Pretty soon I’ll be getting on my first plane / I’ll see the veins of my city like they do in space…“, spunea ea pe „Tennis Court“ atunci, în 2013. Rolul lui Joel Little a intrat la apă semnificativ, în timp ce producția muzicală a ajuns pe mîna lui Jack Antonoff, scriitor de piese pentru Tegan and Sara, Taylor Swift, Grimes, Sia, Brooke Candy sau BANKS. Mai mult, ea însăși a trecut de curînd printr o despărțire. Par suficiente aceste motive pentru ca noul album să se numească Melodrama și să sune altfel decît Pure Heroine, nu-i așa?!
„How we kissed when we danced on the light up floor! / On the light up -floor…“ Nostalgia cvasi-furioasă de pe -„Green -Light“, opener-ul LP-ului secund, potrivește tonul: știi că de aici încolo urmează un album despre despărțire. Dar și că minimalismul seducător din muzica primului album s-a evaporat aproape complet în studioul gestionat de Antonoff. Mai conformist în ceea ce privește sound-ul, Melodrama se salvează prin diversitate și prin performance-ul vocal și narativ al lui Lorde.
Paul Breazu este jurnalist.