Intimidant şi opulent

15 decembrie 2011   MUZICĂ

● Pink Floyd, The Dark Side of the Moon. Immersion Box Set, EMI, 2011. 

Industria muzicală şi-a schimbat în mod categoric modelele de afaceri în ultimii zece ani. Download-ul, distribuirea gratuită, văzute altădată ca păcate capitale, au devenit practici de marketing uzuale. Suportul fizic al muzicii nu mai contează decît pentru audiofili, şi doar pentru aceia care dispun de sculele necesare pentru a se bucura de diferenţa dintre vinil şi CD, dintre două moduri diferite de presare, dintre două tipuri de mixuri. Nu mă număr printre aceştia. N-am ascultat niciodată The Dark Side of the Moon altfel decît pe casetă, dar nu i-am găsit niciodată cusur. Ce-i drept, a fost la vremea sa o revoluţie în ingineria sonoră (cel puţin pe tărîmul rock), producătorii şi trupa profitînd din plin de dotarea de la Abbey Road şi de geniul lui Alan Parsons. Nu ştiu dacă s-a anunţat la televizor, dar toamna asta la ei a început campania „Why Pink Floyd?“. Contabiliceşte vorbind, e un efort fără precedent de a scoate ce se mai poate de la cei care cred încă în achiziţia onestă a produselor muzicale, înainte ca posesia fizică a muzicii să dispară dintre hobby-urile uzuale ale omului. Pentru The Dark Side of the Moon, e a nu-ştiu-cîta ediţie aniversară – nunta de rubin, cred că aşa i-ar zice, dacă n-ar fi divorţul de argint al lui Roger Waters. Nu e singurul material vizat, tot catalogul Pink Floyd e relansat, cu albumele importante împachetate în aşa-numitele Immersion Box Sets, dintre care cel aici în discuţie a fost primul.

Pachetul conţine The Dark Side of the Moon în formate 5.1 Surround Sound, 4.0 Quadrophonic Mix, LPCM Stereo Mix, un mix prematur al lui Alan Parsons, unul remasterizat de James Guthrie cu ocazia acestei lansări, două seturi live dintre care unul şi în variantă video, plus o parte dintre acestea repetate în rezoluţii superioare, pe suport Blu-ray. Şi pentru că Pink Floyd nu sînt singurele vedete ale legendei The Dark Side of the Moon, produsul îi alocă spaţiu semnificativ şi lui Storm Thorgerson, designerul responsabil cu identitatea vizuală a albumului şi a trupei. Acesta contribuie cu o eşarfă, două booklet-uri, fotografii, abţibilduri şi suporturi de pahare, la care se adaugă tot felul de nimicuri găsite prin dulapuri de membrii trupei (vezi mai jos clipul promoţional). Cîte un pachet similar a mai fost conceput pentru Wish You Were Here şi urmează The Wall. Pe YouTube găsiţi un clip de peste zece minute cu ritualul de deschidere a pachetului. Elementele de noutate muzicală sînt doar cîteva bucăţi unreleased nu prea consistente, dintre care ies în evidenţă demo-ul acustic la „Money“ şi o mostră din proiectul abandonat al „albumului instrumental fără instrumente“ Household Objects. Mixul prematur de pe discul cu numărul 6 mai oferă cîteva surprize celor care ştiu albumul ca-n palmă – colţuri mai ascuţite sau mai tocite decît în varianta oficială, acorduri în plus sau în minus, prin care imaginaţia poate sugera deciziile care s-au luat pe parcursul rafinării materialului şi nivelul perfecţionismului practicat de trupă încă din acea perioadă.

O întreagă maşinărie de marketing s-a pus în mişcare pentru campania „Why Pink Floyd...?“. Produsele sînt costisitoare (130 de dolari box set-ul) şi însoţite de accesorii ce vizează o piaţă fragilă la noi, unde albumul şi-a făcut renumele pe casetă, în plus avem şi un întreg segment de ascultători care au trecut direct de la casetă la mp3, sărind peste audio CD. Sîntem desincronizaţi faţă de cursul firesc al industriei muzicale, iar produse ca aceste Immersion Box Set-uri ne pot părea intimidante şi de o redundanţă opulentă, în detrimentul unor perioade mult mai slab documentate ale trupei. Pornind de la supoziţia că la noi cei care fac bani nu au suficient interes/timp pentru cultură, şi invers, audiofilii dispuşi să asculte acelaşi album ca în ziua precedentă, dar cu o pistă în plus/minus, sînt atît de puţini încît aproape se cunosc între ei, trebuie să fie pe undeva un forum în care-i găseşti pe toţi adunaţi laolaltă, bîrfind despre cei care mai degrabă aud albumele decît le ascultă. Pentru noi, şi pentru neiniţiaţii dispuşi să asimileze discografia Pink Floyd dintr-o înghiţitură, s-a lansat şi pachetul Discovery ce oferă cîte un exemplar remasterizat din fiecare album, ba chiar şi un best of intitulat A Foot in the Door.

Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com

Mai multe