Instigare la escapism
● Afroman, Marijuana Music, Hungry Hustler Records, 2013.
De la dacii care se relaxau inhalînd cînepă fumegîndă în corturi, pînă la deciziile recente de legalizare în părţi mai relaxate ale lumii, intoxicarea cu marijuana a acumulat o istorie de susţinere şi simpatie populară contracarată strategic, dacă ar fi să-i dăm crezare lui Noam Chomsky, de către industriile tutunului şi alcoolului. Acestea văd în marijuana un drog insuficient de lucrativ şi un pericol economic la adresa drogurilor recreative aprobate social şi legal. Buruiana creşte fără pretenţii, iar drumul de la materie primă la produs vandabil e minimal, făcînd foarte dificilă definirea valorii de adăugat printr-un lanţ de intermediere din care să se profite suficient, adică pentru care cumpărătorul final să fie dispus să plătească suficient. Pînă şi apa plată a dovedit mai mult potenţial în acest sens. Vremurile recente scot însă încet-încet buruiana din zona tabu, pe fondul luptei împotriva tabagismului, şi din inerţia generaţiei bio. Dependenţa, impactul asupra sănătăţii, gradul de incapacitare socială sau muncitorească şi felurite alte criterii tind să scoată marijuana în poziţii mai onorabile în comparaţie cu drogurile legale.
În avangarda acestor discuţii au stat mereu artiştii, între care se numără şi cîţiva promotori notorii ai escapismului prin intoxicare. Un segment important al culturii populare din ultimul secol e reprezentat de nişa stoner, a drogaţilor benigni şi bine intenţionaţi, un fel de vegetarieni ai lumii drogurilor. E o cultură stîngistă, marijuana fiind drogul frăţiei sociale şi al pasivităţii, spre deosebire de cocaina favorizată de capitaliştii feroce, în numele creşterii productivităţii şi agresivităţii antreprenoriale; ori de psihedelicele care deschid lumi noi, în care regulile contractului social nu se mai aplică iar comportamentul individual devine dificil de explicat, darămite de controlat.
Fiecare dintre aceste segmente a avut parte de propriul curent muzical (şi literar, şi cinematografic). Afroman e un tenace reprezentant al stîngiştilor, un rapper cu rădăcini în mişcarea reggae şi veleităţi de pamfletar în caz că cineva se îngrijorează sau devine prea iscoditor cu privire la tema sa recurentă. De la hitul din 2002 („Because I Got High“ – clipul regizat de Kevin Smith), omul o aprinde mai mult prin underground şi pe cont propriu, casele de discuri mainstream fiind prudente în a susţine o asemenea agendă.
În ultimii ani, Afroman a trecut printr-o tentativă ratată de rehab şi a descoperit Biblia, însă nici una nu pare să-l fi ajutat, dimpotrivă, în ambele a găsit resurse care i-au întărit convingerile. Omul e mai dezlănţuit ca niciodată – nu se găseşte pe acest album vreo piesă care să nu se califice drept instigare. Intitulat la modul manifest, Marijuana Music e o antologie umoristică de melodii simple, dar adictive, cu versuri scrise din mers şi lăsate aşa cum au ieşit („I enjoyed your bud for me / It made me horny because you are so sexy“), cu rime parcă lipsite de premeditare („I know the club closes at three / How many ladies wanna smoke with me?“). Parcă e mai puţin rap decît pe vremuri şi mai mult spirit Bob Marley, plus oarece manevre funky-laptopiste care sugerează că materialul a fost gătit în aceeaşi bucătărie în care artistul şi-a rulat ţigările. „Will you smoke bud with me tonight… baby? / Will you smoke bud with me tonight… lady?“ e cea mai sofisticată rimă pe care o produce artistul aici, un pas înapoi ca arhitectură lirică şi muzicală de la vremurile cînd era nominalizat la Grammy. Calitatea versurilor sale duce cu gîndul la studiile prin care detractorii cînepei recreative încearcă să convingă că aceasta are efecte negative asupra intelectului şi accelerează degenerarea organului aferent. Muzica lui Afroman nu clarifică dacă avem de a face cu umor involuntar de tip DJ Boroş sau cu umor voluntar de tip Richard Cheese. Artistul umblă pe o sîrmă periculoasă între cele două lumi, dar o face deja de ani mulţi, ceea ce nu e de ici, de colo.
Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.