„Indie” prin definiție
● BC Camplight, Shortly After Takeoff*, Bella Union, 2020.
A mai început vreodată o piesă atît de fundamental indie ca „Back to Work” cu un LFO „furat” din dubstep – „I am almost through, watching Die Hard 2 for the 38th time, / I would go insane / On a burning plane, / I gotta block out most of the pain, just like John McClane does” –, pentru a continua ca și cum Pet Sounds n-ar exista?! Americanul Brian Christinzio, alias BC Camplight, știe pe de rost lecția asta a indie pop-ului perfect, așa cum a fost ea predată de cantautori ca Brian Wilson sau, doar un exemplu, Stephin Merritt, via Randy Newman și Harry Nilsson – autobiografic, autoironic, abreactiv, armonic. Exact așa cum se închide piesa amintită mai sus: „I told my Mom I wanted to kill myself, / She said: «Brian, grow up! / You're 40 years old, ain’t it time to stop that shit». / But I can’t change the world / And by the way, Mom, / I’m 41 and I’ve just begun”.
Christinzio a început acum aproape o veșnicie: în 2005 și 2007 scotea două albume bine primite de critică (și atît), Hide, Run Away și Blink of a Nihilist, pentru label-ul britanic One Little Indian, casa cu care Björk lucrează încă din perioada The Sugarcubes. Concediat de OLI, intra într-un hău de cinci ani, în care se amestecau depresia, alcoolismul și drogurile, pentru ca în 2012, la sugestia unui prieten, să se relocheze în Anglia, la Manchester, locul în care va scrie o trilogie mancuniană admirabilă. Și trama dependenței și a sănătății psihice, How to Die in the North (2015), și povestea întunecată a deportării înapoi, în demisolul casei părinților din detestabilele State Unite, cauzată de un accident stupid, Deportation Blues (2018), și, mai ales, acest foarte nou LP, numit Shortly After Takeoff, bîntuit de moartea tatălui său, sînt reprezentarea impecabilă a unei arte pe care o mai întîlnești destul de rar în aria indie pop: muzica ta să sune original deși se folosește de un întreg univers de referințe.
Undeva, LFO-ul de mai sus se insinuează în subsolul unui mutant manufacturat de doi Davizi (Lynch și Gilmore) și un Hank (Williams): „This afternoon I thought about Buckfast and space / And danced around my kitchen singing Ace of Base, / I’m turning into something of a werewolf / With no motivation, / I can’t be bothered running after rabbits or Mancunians, / Maybe I’m in a hibernation / And I sleep through the moon” („I Only Drink When I'm Drunk”). Altundeva, un moment de stand-up comedy îngheață rîsetele spectatorilor preț de cîteva secunde – „For the whole first half of this record I thought I had a really bad disease. It turns out that I'm just mentally ill” –, pentru a se transforma într-o baladă à la Paul Simon, dedicată tatălui mort („Ghosthunting”). Înmuiat în melodramă, melancolie, ireverență și umor negru, triplu distilat întru blues pop, synthpop și prog-pop, albumul lui BC Camplight e un deliciu în întregime, în pofida concluziei pesimiste a autorului lui: „Shortly after takeoff, / You’ll find me crashing out, / Don’t pick up the pieces”.
* Albumul Shortly After Takeoff poate fi ascultat și achiziționat, în format digital, vinil sau CD, de pe pagina de Bandcamp a muzicianului american, la adresa https://bc-camplight.bandcamp.com/album/shortly-after-takeoff
Paul Breazu este jurnalist.