Gărîna 15

A mai trecut un an, iar întrebările despre ce surprize ne pregăteşte maestrul de ceremonii Marius Giura au conturat deja răspunsuri. Nu ştiu cum s-a descurcat cu fondurile, dar Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărîna s-a rotunjit semnificativ, chiar dacă, odată cu vilele crescute în jurul Poienii, s-a mai pierdut din savoarea locului. Fără aversele de vedete din anii trecuţi, programul e, totuşi, consistent, dacă e să ţinem seama de faptul că avem cel puţin un nume greu în fiecare seară: Avishai Cohen, Hiromi Uehara, Nik Bärtsch, Lars Danielsson. Aşa că haideţi la jazz! Pînă atunci, scanaţi vremea probabilă, achiziţionaţi echipament de munte mai sănătos şi învăţaţi de pe Discovery că nu e bine să-ţi pui cortul în pantă, cu intrarea spre deal.

21 iulie, joi seara – Avishai Cohen 

Trei cvartete şi, al patrulea pe listă, dar al doilea pe afiş, un trio! Iată programul primei zile de la Gărîna 2011. Zi ce nu trebuie ratată, fiindcă, în mod aproape ironic, propune poate cel mai important nume din festival, cel puţin la nivel de popularitate mondială: Avishai Cohen. Basistul israelian, aflat la apogeul carierei sale, este considerat unul dintre cei mai spectaculoşi muzicieni contemporani, fiind un obişnuit al marilor festivaluri de gen. Chiar dacă nu va fi secondat de extraordinarii Shai Maestro şi Mark Giuliana, ci de conaţionalii Omri Mor (pian) şi Amir Bresler (tobe), şi chiar dacă Seven Seas (2011) nu e chiar proiectul meu preferat, sînt convins că în concert vom putea asculta şi multe piese de pe Gently Disturbed, Continuo sau At Home şi că recitalul în sine va fi unul memorabil. Seara e deschisă de Horea Crişovan Quartet, un grup de muzicieni tineri, efervescenţi şi rafinaţi, care explorează trasee funk-jazz-rock, cu o plăcere de invidiat, iar după recitalul lui Avishai ne vom bucura de încă un moment care implică muzicieni români: Liviu Butoi Quartet, avînd-o la voce pe Luiza Zan. Un proiect inedit care reuneşte o mare voce (Luiza Zan), un mare suflător (Liviu Butoi) şi încă doi muzicieni de mare valoare: chitaristul timişorean Tony Kuhn şi percuţionistul francez Thibault Perriard. Ziua de joi se încheie cu o trupă poloneză care s-ar putea să fie marea revelaţie a acestui festival: Jazzpospolita. Patru foarte tineri jazzmeni care refuză să cînte ceva ce poate fi încadrat sau clar definit: mixtură de chill, jazz-rock, muzică de avangardă şi nu-jazz, care va fi cu siguranţă pe placul gărînenilor de ocazie. 

22 iulie, vineri –  The Best of Japan 

Weekendul începe cu o întoarcere acasă. Grupul violonistei Frederika Krier, născută la Timişoara dar rezidentă în Germania şi şcolită în Statele Unite, vine la Gărîna cu un fusion de jazz, muzică clasică, sonorităţi exotice şi funk, totul pe un fond plin de improvizaţii. Groove de mare calitate, cu un sound aproape grapellian. Capul de afiş al zilei (pentru mulţi, chiar al festivalului) va fi al doilea recital al zilei de vineri – Hiromi Uehara Trio. Considerată de mulţi cel mai bun produs jazzistic al Japoniei contemporane, Hiromi este o pianistă extrem de viscerală şi de spectaculoasă, cu o energie ieşită din comun. De aici şi spectaculozitatea recitalurilor sale, care includ de la compoziţii proprii pînă la reluări celebre, cum este „Spain“, compoziţia lui Chick Corea. Antrenată clasic, Hiromi s-a mutat în State şi a studiat la celebrul Berklee College of Music din Boston, unde a devenit protejata lui Ahmad Jamal. În 2009 şi 2010 a făcut parte din proiectele celebrului basist Stanley Clarke, acolo unde l-a întîlnit şi pe actualul ei basist (cu care vine şi la Gărîna), nu mai puţin celebrul Anthony Jackson, inventatorul basului cu şase corzi şi colaborator al unor nume celebre, precum Chick Corea, Al Di Meola, Mike Stern sau Michel Petrucciani. Bonus-ul uriaş este însă celălalt membru al trupei, tobarul Simon Phillips, un monument al instrumentului său. Provenit din rock (a bătut pe albume ale unor trupe faimoase, precum Judas Priest, Procol Harum, Michael Schenker Group, Toto sau Jeff Beck), este unul dintre cei mai solicitaţi tobari de studio şi turneu, fiind considerat un tehnician desăvîrşit. Este prezent pe cel mai nou disc al lui Hiromi, Voice (2011), şi va fi omul de urmărit de către muzicienii din audienţă la Gărîna. Seara continuă cu trioul anglo-norvegian Food, modern-electro-jazz cu mult nerv şi cu tuşe clasice, marca ECM, pentru a se încheia cu recitalul Mike Godoroja & The Blue Spirit, despre care nu vă pot spune prea multe. Sau nu vreau.

23 iulie, sîmbătă –  Scandinavia în Poiana Lupului 

Ultimele două zile de festival transformă Gărîna într-un fiord mioritic, cu mulţi muzicieni norvegieni cerînd azil temporar în Poiana Lupului. Primul pe listă, Mathias Eick, trompetist tînăr dar deja intrat în circuitul jazzistic mondial. Cvintetul său, care conţine doi tobari, propune un jazz puternic şi melancolic în acelaşi timp, ritmic şi fluid, asemeni furtunilor de vară de pe Semenic. Facem apoi o haltă deloc neutră în Elveţia, reprezentată de Ronin, trupa deja obişnuitului prin România Nik Bärtsch. Pian, bas, clarinet şi percuţii, într-o explorare liberă şi strălucitoare a sonorităţilor moderne, adevărate module aurale ce pot fi definite, aleator, ca şi jazz-noir. Muzică de film imaginar, într-un festival cît se poate de real. Odată cu întunericul, revenim în spaţiul norvegian şi primim vizita unei alte doamne, Frøy Aagre, o saxofonistă care a erupt pe plan internaţional de puţină vreme, dar care face deja turnee cu multe recitaluri sold-out. Şcolită la Conservatorul din Birmingham (saxofon) şi Academia de Muzică din Oslo (compoziţie), Frøy Aagre a semnat în 2009 un contract cu casa germană ACT, unde are deja un album editat, Cycle of Silence (2010), despre care nemţii de la Jazz Podium au scris că e bun „pentru încălzit inimile ascultătorilor în zilele friguroase de iarnă“. Final de seară cu recitalul Mario & The Teachers, trei profesori de la Liceul de Muzică din Arad, plus invitaţi, etno-fusion, după propriile declaraţii.  

24 iulie, duminică –  Plurigeografii sonore 

M Theory, chitară, fusion. Triunghiul în care Marius Pop, fiul lui Călin Pop, chitaristul şi vocea din Celelalte Cuvinte, se învîrte în ultima vreme. Şi se pare că se învîrte bine... adică ia premii, compune, cîntă. Un proiect jazz-rock-fusion care va avea multe de spus în anii care vin. Va urma o multinaţională, din fericire doar artistică – cvintetul Jan Bang & The Poppies from Kandahar, adică Jan Bang (live sampling), Jon Hassel (trompetă), Lars Danielsson (bas), Eivind Aarset (chitară), Erik Honore (sampling) şi Arnaud Mercier (sunetist). Un proiect electro cu motive vechi şi noi, cu ţesături de armonii şi ritmuri, o pînză de păianjen în care sunetele se agaţă şi tremură ca o pradă. Lars Danielsson rămîne pe scenă şi pentru ultimul recital al festivalului, un alt proiect măreţ şi plurigeografic, cu magnificul polonez Leszek Moz.dz.er la pian, chitaristul american John Paricelli şi percuţionistul francez Xavier Desandre-Navarre. Atît. Plus bancurile lui Moşu’. 

Am scris acum cîţiva ani că Festivalul de Jazz de la Gărîna mi se pare cea mai frumoasă întîmplare românească. Cîteva ediţii mai tîrziu, astăzi, cu burta şi creierul pline de năucitoare amintiri muzical-gastronomice, cu două diluvii trăite în direct şi cu mulţi prieteni noi, mă bucur că această întîmplare este, încă, un organism viu.

Mai multe despre a 15-a ediţie a Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărîna (21-24 iulie) la www.garana-jazz.ro.

Cătălin Toader este jurnalist.