Folclor

● A Hawk and a Hacksaw, You Have Already Gone to the Other World, LM Dupli-cation, 2013.

Ultima dată cînd i-am spus unui american că sînt din Transilvania, a început să rîdă în hohote şi i-a strigat unui amic de la masa vecină: „Ha ha, tipu’ ăsta se crede din Transilvania!“ Apoi, către mine: „Pe bune acum, om fi noi americani, dar ştim că Transilvania e un loc fictiv.“ Pentru americani, tot ce nu se întîmplă în zona lor de confort şi tradiţie intră în categoria „exotic“. În literatura de aventuri, înainte să imagineze călătorii în spaţiu, au închipuit aventuri în deşerturi arabe fantastice, jungle africane suprarealiste şi sate ţigăneşti bîntuite, conflicte cu sultani-magicieni sau vampiri chiaburi, ameninţînd civilizaţia occidentală. Zona asta misterioasă şi mistică, acoperind vastul necunoscut pe care americanul de rînd nu îl ştie arăta pe hartă, începe undeva prin părţile noastre – hai să zicem Ungaria. Noi sîntem poarta dintre lumea civilizată, aliniată la principiile Occidentului, şi lumea sălbatică, ameninţătoare şi fascinantă prin resursele sale culturale eterogene şi obscure. Nu vorbesc aici doar despre fascinaţia turistului de rînd pentru – să zicem – Dracula, ci despre faptul că respectivul turist e la fel de interesat să fotografieze o ţărancă cu fus, o uzină bîntuită de fantomele comunismului, ori un cal bălegîndu-se lîngă o căruţă. Imagini oarecum banale pentru noi, care am crescut printre ele, sînt obiective turistice comparabile cu piramidele egiptene, pentru americanul urban cu spirit explorator. Pentru cel fără, nu existăm decît într-un plan alternativ al realităţii.

O fascinaţie similară au ei şi pentru muzica din părţile noastre, de care noi eram sătui cînd Johnny Depp începea să-i prindă gustul. Mă rog, e răutăcios spus că am fi sătui, dar rămîn surprins cînd, de exemplu, mi se oferă bani grei să fac rost de un CD original cu Liviu Vasilică. Fanfarele ţigăneşti s-au orientat cu înţelepciune în a-şi exploata propriul „exotism“, însă afacerea începe să fie pusă în pericol de trupele americane care au început să-l asimileze. O vreme a fost vorba de grupuri de imigranţi (Gogol Bordello, Kultur Shock), promovînd moştenirea de acasă pentru un public luat prin surprindere de propria ignoranţă, dar au început să apară şi trupele americane pursînge, care investighează oportunităţile de acest tip. Acum cîţiva ani, Estradasphere făceau furori cu mixul lor de progressive rock şi folclor balcanic. A Hawk and a Hacksaw au o intenţie oarecum similară, dar un sound mai moale, mai fidel surselor de inspiraţie, deci mai puţin experimental.

Soţii Jeremy Barnes şi Heather Trost au intrat în atenţia comunităţii Pitchfork în momentul în care au cîntat pe albumul de debut al celor de la Beirut, iar de atunci sînt invitaţi la toate marile festivaluri hipstereşti cu preocupări în direcţia folclorică. Ca să fie mai aproape de surse, cei doi au trăit mare parte din ultimii ani prin părţile noastre, cu precădere în Ungaria. Au înregistrat un album chiar în România, în colaborare cu Fanfara Ciocîrlia. E vorba, aşadar, de oameni care nu se mulţumesc cu a exploata exotismul generat de ignoranţa occidentală, ci se cufundă antropologic, captînd pulsul autentic mult mai bine decît trupele care se mulţumesc să ne folosească în diverse „prelucrări“, care adesea sună mai degrabă ca nişte parodii. Cu jumătate dintre piese originale şi jumătate bucăţi culese din folclor (bihorene, blăjene, bucovinene şi ungureşti), albumul se menţine omogen. Trupa are suficiente albume în spate încît să poată reproduce tehnicile folclorului pe care îl investighează de atîta timp. Nimic nu sună forţat, pe piesele folclorice par a fi chiar de-ai noştri, iar cu celelalte încearcă să închege materialul într-un soundtrack tardiv, al unui film ucrainean din anii ’60, Shadows of Forgotten Ancestors.

Coperta albumului prezintă o bestie bizară, o capră, iar titlul sugerează falia civilizaţională de care aminteam la început. Aici, la noi, sîntem în „the other world“. Atît titlul, cît şi conceptul albumului sînt preluate din filmul sus-pomenit, despre doi tineri bucovineni a căror dragoste este împiedicată de blesteme şi magie neagră – aflate la ordinea zilei prin părţile astea.

Aron Biro este autorul blogului aronbiro.blogspot.com.