Filamente de emoție

● Adam Baldych & Helge Lien Trio, Brothers, ACT, 2017.  

Violonistul polonez Adam Baldych este un favorit al casei de discuri ACT, expus din fragedă tinerețe unor colaborări ambițioase cu avangarda jazz-ului scandinav – Rantala, Danielsson etc. E rîndul pianistului veteran Helge Lien să i se alăture într-o colaborare intergenerațională peste Marea Baltică. Lien vine cu trioul său norvegian ce îi mai include pe Per Oddvar Johansen (baterie) și pe Frode Berg (bas) – activi deopotrivă în scena pop-rock și ca filarmoniști, așadar muzicieni reprezentativi pentru agilitatea muzicală manifestă în spațiul scandinav. Totuși utilizarea lor aici e minimală, albumul Brothers anunțîndu-se încă din titlu ca un duet.

Trioul lui Helge Lien are unele în comun cu cel al lui Esbjörn Svensson, cău-tînd direcții inovatoare pentru trioul centrat pe pian, mizînd pe emoții din familia melancoliei. Albumul de față încearcă totuși să se detașeze de umbra lui Svensson, un efort deloc neglijabil ce întîmpină opoziție principială. Orice trio scandinav condus de pian are o datorie morală de a include o baladă tribut EST – în cazul de față (și în multe altele) e intitulată „Elegy“. Intrusul Adam Bal-dych se dovedește a fi ingredientul-cheie în repoziționarea trupei lui Helge Lien în afara unei discuții centrate pe analogii. O versiune cover după Leonard Cohen („Hallelujah“), și saxofonul magicianului Tore Brunborg pe piesa de titlu mai contribuie la a împinge albumul Brothers cît mai departe de tentația comparațiilor cu EST.

Am găsit la unii recenzenți chiar motive de iritare – s-a format deja un registru al așteptărilor privind modul în care s-ar cuveni să sune jazz-ul melancolic scandinav centrat pe pian. Pentru fanii EST, vioara lui Baldych este percepută drept invazivă și stridentă, iar vîrsta prodigiosului polonez e de-a dreptul obraznică. Cei care se pot detașa de criterii principiale vor găsi în Brothers un album îndrăzneț care experimentează cu contraste de texturi, cu melodii intense și foarte accesibile, chiar sentimentaliste, folosindu-se de vocabularul mai rar exploatat al -jazz-ului violonistic (virtuozii viorii aleg să urmeze cariere în alte genuri).

Adam Baldych cîntă uneori la instrumentul său ca un folkist la o chitară rece, evitînd utilizarea arcușului, dar și tehnicile pizzicato standard (vezi excelenta „Love“). Adesea exploatează dublul stop, arcușul apăsat pe două corzi dă viorii sale două voci sincrone. Inspirat de Jean-Luc Ponty, intră, mai rar, și prin zone de distorsiune de inspirație prog rock – dacă rock-ul ar fi avut vioara ca principal partener al tobei. Totuși, polonezul e mai reținut decît ar fi putut să fie, asigurînd un balans politicos cu pianul lui Helge Lien, optînd să nu se impună în aceeași măsură în care o făcea pe materialul pe care i-l recenzasem data trecută, Imaginary Room. Avem aici mai puțin gypsy jazz și mai mult nu-jazz scandinav, mai puțin romantism slav și mai multă inspirație americană (influențe Jarrett, Haden etc.)

Ambii protagoniști mizează pe melodie și pe filamente de emoție incadescentă, dîndu-și tîrcoale galant, cu izolate momente de acrobație jazz, fără improvizații amorfe. Se urmărește o anumită puritate a sunetului, chiar și cînd cei doi cîntă deodată. Materialele casei de discuri ACT continuă să promoveze o agendă de unificare a muzicii clasice cu jazz-ul european, țintind spre consolidarea unei comunități de melomani mai curioși, dispuși să aprecieze muzica de filon clasic și dacă vine din partea unor artiști care sînt încă în viață și poate s-au format în alte industrii. 

Adam Bałdych & Helge Lien Trio vor concerta pe 14 iulie în cadrul Festivalului de Jazz de la Gărîna. 

Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.