Exotic & orchestral

● Efterklang, Windflowers, City Slang, 2021.

● Mabe Fratti, Será que ahora podremos entendernos, Tin Angel Records , 2021.

Reîncep concertele. Au început deja, cu cîteva evenimente timide în martie, ceva mai multe în aprilie și o mulțime de festivaluri repliate pentru la vară în speranța unei defulări de public care să compenseze măcar parțial pierderile sectorului pe durata pandemiei. Despre pierderile războiului rămîne să discutăm altă dată, am fost asigurați că stocul de iod e suficient; vom fi pe la festivaluri oricum, fie și de-o fi ninsoare nucleară. Imaginea chitaristului de pe camionul ceremonial din Mad Max: Fury Road e mai plauzibilă ca oricînd. Dar pînă la festivalurile verii avem cîteva concerte de club care ne vor reobișnui cu socializarea, cu ieșitul din casă, cu cozile la garderobă.

Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor. Un album prog-pop compus în perioada pandemiei pentru a fi savurat la capătul ei, cu promisiunea unei împrimăvărări a omenirii care se pare că mai întîrzie; dar Efterklang au purces oricum la a împărtăși sound-ul speranței contagioase, prozeliți ai unui optimism dificil de justificat. Albumul e scăldat în muzică electronică fără să pară excesiv digitizat, influențat în egală măsură de ABBA, scena islandeză (și pop și rock) și electro-pop-ul condimentat cu glitch ori eșantioane preînregistrate. Coral, orchestral, uneori dansant, se înscrie într-un subtil reviriment al pop-ului non-trivial de care au încercat să profite recent și relansările ABBA sau Tears for Fears (ultimii mai cu succes decît primii). Etichetați în trecut drept art-rock, și chiar post-rock, trupa a fost pomenită în aceleași paragrafe cu Sigur Rós, Arcade Fire ori Nils Frahm, dar noul album e premeditat pop, amiabil și încurajator cu ascultătorul, nu emană ambițiile eclectice și conceptele grandomane cu care trupa a cochetat în trecut (mă gîndesc la perioada Piramida și concertele cu orchestră simfonică). E un drum cu care s-au mai intersectat, dar pe acest album îl urmează cu nădejde terapeutică și cu o euforie ce sfidează vremurile.

În deschiderea concertului va fi Mabe Fratti, care vine din Guatemala și din Mexic propunînd vocalize latino cu instrumentație peisagistică ce va contrasta exotic cu pop-ul orchestral subscandinav. Împărtășește în acest turneu cu Efterklang candoarea și misiunea de mesageri ai primăverii, dar o face mai altfel, prezența artistei fiind camuflată în straturi de sunete ambientale, meteorologice și un violoncel ce pare însuflețit. Artista e la început de carieră, dar materialele sale au fost bine primite și promovate de cei atenți la talente defavorizate (Pitchfork, Guardian). Ar fi putut să fie folk, dar s-a reformatat radical prin folosirea violoncelului în locul chitarei, cu decorațiuni discrete de electro-percuție. Se aud și păsărele ori efecte similare unor insecte învăluind vocea diafană, freamătă știme ale apelor și ale pădurilor, e o alchimie sonoră cu miză emoțională și naturalistă. Albumul s-a născut din experiența de carantină a lui Mabe Fratti în tabăra artistică La Orduña de lîngă Mexico City, unde a improvizat și a „diagramat” sunete (după cum își denumește ea însăși procesul creativ) alături de alți muzicieni care au contribuit la experiență și ulterior la înregistrări – Claire Rousay, Tajak îi împărtășesc preocuparea pentru contextualizarea muzicii cu înregistrări din natură ori electro-simulări ale acestora. E posibil să fim prea încrîncenați pentru aceste concerte de muzică botanică-florală, dar e la fel de posibil să ne ajute să vedem dincolo de încrîncenare.

Efterklang vor concerta în Control Club, pe 28 aprilie, cu Mabe Fratti în deschidere.

Aron Biro este autorul blogului https://aronbiro.blogspot.com.