Eternul revivalism disco

● Jessie Ware, What’s Your Pleasure?, 2020, Virgin Records.

Dacă cineva are senzația că muzica disco ar putea să dispară vreodată de pe fața Pămîntului, se înșală. „Am scris și iar scris cîntece zi și noapte, dar nu ne-a ieșit nimic. La un moment dat, am ieșit să mîncăm ceva în oraș și ne-am zis că de data asta trebuie să funcționeze. Un pic mai tîrziu, flecărind pe marginea blocajului nostru, mi-a picat fisa: «Vreau să îmi imaginez că sînt în Berghain (n.r. − un foarte faimos club din Berlin), că dansez foarte sugestiv cu un grup de oameni, că totul este permis». Sex, dorință, tentație. Ne înțelegeam din priviri: «S-o facem cît mai scandalos cu putință!»”. Ați ghicit: vorbele sînt ale lui Jessie Ware, iar Berghain este Studio 54 fără Bianca Jagger călare pe calul ăla alb. Iar What’s Your Pleasure?, noul album al britanicei Jessie Ware, ar putea fi soundtrack-ul Berghainului, dacă n-ar fi de fapt decît un omagiu adus erei clubului newyorkez în care își frecau coatele Andy Warhol, Truman Capote și Jerry Hall, printre mulți, prea mulți alții.

Piesa de deschidere, „Spotlight”, stabilește dimensiunea concretă a scenei − o repriză orchestrală anunță deschiderea ringului de dans. „If only I could let you go, / If only I could be alone, / I just wanna stay in the moonlight, / This is our time in the spotlight”. Pe măsură ce ea evoluează, groove-ul își face din ce în ce mai mult loc, susținut de vocea învăluitoare a britanicei. „The heart of the city is on fire, / Sun on the rise, the highs are gonna fall / But nothing is different in my arms, / So darling, remember, remember / Where you are.” Producția asta, de care s-a ocupat James Ford, membru al Simian Mobile Disco, curge ca un imn al Bee Gees-ului, bine fixată în irepetabila perfecțiune pop confecționată de frații Gibb. Sound-ul nu se limitează însă la o perioadă sau un gen muzical anume, ci evadează deseori în arii italo-disco, în R&B și funk, în aproape imperceptibile aluzii house, plasîndu-se relaxat pe continuumul disco. „Push, press, more, less, / Here together, what’s your pleasure? / Stop, go, fast, slow / Here together, what’s your pleasure?” Nu există adîncimi și prăpăstii emoționale aici, doar emoții de bază și o anumită mecanică senzualistă − „Push, press, more, less” − atît de fidelă muzicii disco, atît de fidelă clubului. Nu există melancolie sau dorință, ci tensiune sexuală și nopți de vară fluorizate: „Look so pretty dancing sideways / On the floor, your clockwork timing, / Spin me round so Iʼm unwinding, / Can you tell it’s real?”. Cu What’s Your Pleasure?, Ware încearcă să se întoarcă la sursă, în perioada de început a culturii clubbing-ului, fabricînd un album electrizat, cel puțin în comparație cu cele care l-au precedat, dacă nu și cu tot ceea ce a adus la mal revivalismul disco în ultima vreme.

Paul Breazu este jurnalist.