După furtună
● Laurie Anderson & Kronos Quartet, Landfall*, Nonesuch Records, 2018.
Sandy era un uragan. „October 2012. The river had been rising all day. And the hurricane was coming up slowly from the south. We watched as this sparkling black crossed the park. And then a highway. And then came suddenly up our street. From above, Sandy was a huge swirl. It looked like galaxies whose names I did’n know.“ Două viori, o violă și un violoncel măresc suspansul într-un drone dramatic, prea dramatic chiar, care pune presiune pe tot fluviul ăsta de electronică ambientală, în timp ce vocea, inimitabila voce, își spune, împărțită între performance poetic și documentar, povestea.
Pe 29 octombrie, Sandy lovea New York-ul, iar casa din Lower Manhattan în care locuiau pe vremea aceea Laurie Anderson și Lou Reed era inundată. „Strada noastră e un rîu negru.“ Și nu poți să nu te gîndești că undeva acolo, la etaj, Reed își aștepta transplantul de ficat și moartea. „And after the storm, I went down to the basement and everything was floating.“ Pe „Everything Was Floating“ apocalipsa se transformă în aur: „And I looked at them floating there in a shining dark water, dissolving. All the things I’d carefully saved all my live, becoming nothing but junk. And I thought: how beautiful, how magic, and how… catastrophic.“ Landfall, opera pe care Anderson o compune manipulînd continuu muzica (re)produsă de celebrul Kronos Quartet, transformînd-o constant în soundscape, curge. Sînt 70 de minute și 30 de reprize legate unele de altele, soundtrack al unor catastrofe universale și/sau personale – habar n-am care sînt ele, poate uraganul, poate agonia lui Reed, mort la exact un an de la „vizita“ lui Sandy în New York, poate defectarea unei mașini de karaoke, poate toate la un loc…
„I was in a Dutch karaoke bar trying to sing a song in Korean. And I was just getting the hang of things when the software crashed.“ Lead single-ul – da, există unul! – „We Learn to Speak yet Another Language“ se termină într-un crescendo aproape cacofonic numit „Dawn of the World“, care se scurge într-un tablou electroacustic noir, „The Wind Lifted the Boats and Left Them on the Highway“, care…
„Don’t you hate it when people tell you their dreams?“, întreabă ea pe „Dreams“, înainte de a intra într-un delir comic despre visele ei, pulsînd elegiac prin template-ul mozaical al albumului, printre numele animalelor dispărute din „Nothing Left but Their Names“, printre sunetele unei lumi în care Kronos Quartet performa soundtrack-ul lui Clint Mansell pentru Requiem for a Dream, în „The Electricity Goes Out and We Move to a Hotel“, printre cele nouă minute și jumătate ale unei călătorii inițiatice numite „Old Motors and Helicopters“.
* Comisionată de Stanford Live, opera camerală Landfall, care a stat la baza albumului lansat de label-ul None-such Records pe 16 februarie anul acesta, a avut premiera pe 20 aprilie 2013, uzînd și de un software de generare de text, numit Erst, care proiecta pe un ecran cuvinte „acordate“ cu notele muzicale produse de Kronos Quartet.
Paul Breazu este jurnalist.