Divertisment inteligent
● Girl Talk, All Day, Illegal Art, 2010.
De cînd se ştie, mashup-ul – cîntecul acela născut din coliziunea a două sau mai multe fragmente ale unor piese muzicale diferite – a fost o creatură care a avut mari probleme. Una dintre ele, legată de identitate, se rezolva de la sine atunci cînd alăturarea pieselor, de care vorbeam mai devreme, oferea noii opere sensuri surprinzătoare, nebănuite înainte. (Oamenii tind să nu investească foarte mult simţ critic în chestiile care le plac.) Alta, şi cea mai dureroasă, a fost legată de legalitate. (Avocaţii artiştilor „citaţi“ de inculpat tind să investească foarte mult timp în apărarea clienţilor lor ultragiaţi de folosirea neautorizată a „citatelor“.) Oricum ar sta lucrurile, din cînd în cînd putem să admitem că un album de 71 de minute construit din 327 de sample-uri*, extrase din muzica unor artişti care au funcţionat în ultimele cinci decenii, are substanţă. Alături de ea, mai mult umor decît toţi acei artişti de care aminteam, la un loc. Şi lîngă umor, un element care are o chimie perfectă cu acesta din urmă – absurdul.
Gregg Michael Gillis, un american de 30 de ani, cu studii de inginerie bio-medicală, devenea cunoscut acum trei ani, după ce Feed the Animals, al patrulea său album sub pseudonimul artistic Girl Talk, ne făcea atenţi pe toţi. OK, omul urmase modelul patentat de Radiohead cu un an înainte, vînzîndu-şi albumul pe sistemul „plăteşte-cît-vrei-tu-pentru-muzica-noastră“, dar nu asta ne făcea să ciulim urechile, ci faptul că tot ce auzeam acolo avea un sens. Gillis ne livra în playere distracţie pură. Şi o făcea adăugînd în acel bombardament de sample-uri gramajul corect pentru fiecare ingredient. Un gen mai degrabă minor pînă atunci, mashup-ul, ajungea să se lăfăie pe prima pagină a publicaţiilor de muzică. Iar AC/DC, Daft Punk şi Vanilla Ice, printre mulţi alţii (vă asigur că lista fragmentelor de cîntece folosite este impresionantă), să împartă felii dintr-un tort pe care să-l savurăm toţi, cu feţele lăţite de zîmbet.
All Day, noul album al lui Gillis, continuă istoria începută cu excelenta repriză de divertisment numită Feed the Animals. Este construit din acelaşi mix de hip-hop şi bucăţi de pop & rock din anii ’80 şi ’90, iar autorul lui ne spune încă o dată că are capacitatea de a-şi băga degetele în cultura populară contemporană pentru a extrage de acolo aur pur. Girl Talk e un comediant subversiv atunci cînd, pe „On And On“, o alege pe Ke$ha să cînte ironic „Police shut us down“ în timp ce tobele lui Don Brewer (Grand Funk Railroad) bat tic-tac-ul pe pornograficul imn hipiot „We’re An American Band“. Sau cînd, pe „Every Day“, rapper-ul Bun B, din duo-ul UGK, vorbeşte despre o lume în care se amestecă împuşcături, droguri, prostituţie şi moarte, în timp ce pe fundal rulează, cu două viteze mai încet, utopia paradisiacă a lui John Lennon, „Imagine“.
Ironic şi amuzant, avînd un flow incredibil şi fiind colat cu rafinament, All Day e o petrecere de la care nu ne putem despărţi de DJ, individul acela capabil să ne gratuleze capacitatea de a recunoaşte un cîntec ascuns în memoria noastră doar după o fărîmă din el şi pofta pentru divertisment.
*Lista sample-urilor folosite de Gregg Gillis pentru acest album pot fi găsite pe illegalart.com, locul de unde poate fi descărcat, gratuit, şi All Day.
Paul Breazu este jurnalist.