Din toate zările

● Alina Bzhezhinska & HipHarp Collective, Reflections, BBE Music, 2022.

● Brunello, Sounds Like Freedom, Domanda Music, 2022.

Semnele au fost sesizabile încă de la primele ediții, dar SmidaJazz de anul acesta ne arată un festival ce migrează înspre muzică electronică și psihedelică, ceea ce îi conturează o identitate distinctivă față de alte festivaluri jazz cu tradiție de la noi, dar totodată ridică unele sprîncene în rîndul iubitorilor jazzului (clasificat prin contrast) „ne-contemporan“.

Am găsit totuși cîteva ancore atractive pentru cei cu preferințe centrate pe jazz, dintre care recomand două participări ce vor îmbina în rețete originale rigoare clasicistă, grație feminină, exotism non-occidental și instrumente atipice.

Alina Bzhezhinska e o harpistă de origine ucraineană, însă în aprecierea ei neglijez cu desăvîrșire circumstanța politică și etnică – artista nu e vreun nume „de ocazie“, ci s-a impus de ani buni drept exponent al unui instrument dificil, mai rar folosit în context jazz. Formîndu-se și activînd de multă vreme la Londra, revendică o moștenire ce o conectează direct cu pioniere ale instrumentului precum Alice Coltrane și Dorothy Ashby, artiste care au impus harpa ca lider/solo în jazz, nu doar ca acompaniament exotic. Mediul academic acordă un interes aparte intruziunii acestui instrument ce nu împărtășește același filon istoric cu jazzul tradițional, fiind împrumutat din spațiul asiatic ori din muzica clasică, rămas oarecum în periferie – cu atît mai interesant cînd reușește să preia poziția de lider într-un cadru jazz. Aici cadrul e asigurat de multipremiatul saxofonist de origine ghaneză Tony Kofi și de grupul de acompaniament HipHarp Collective care aduce note funk, hip-hop și chiar puțină voce, constituit din muzicieni din toate zările – China, Italia, Portugalia –, aglutinați în underground-ul multicultural londonez care a găzduit-o și lansat-o pe Bzhezhinska.

Acest sortiment de jazz e suficient de slab populat încît inevitabil albumul conține preluări după referințele sus pomenite –„Soul Vibration“ de la Ashby și mai multe bucăți de la familia Coltrane, la care se adaugă „African Flower“ a lui Ellington. Totuși, mai bine de jumătate din album sînt compoziții originale și nu e primul album al harpistei arătînd ambiția de a deschide drumuri și a defini o nișă stilistică la a cărei solidificare vom avea privilegiul de a fi părtași la Smida.

Cealaltă recomandare e trompetista Yazz Ahmed, tot din filiera londoneză, dar originară din Bahrain, care ne vizitează cu propriul ei cvartet, după o consistentă carieră în care i-a acompaniat pe John Zorn, Radiohead, These New Puritans și numeroși alții. Și cel mai recent album al ei ne-o prezintă ca acompaniator, membră în cvartetul basistei cu sensibilități dub Rosa Brunello (Italia), alături de egipteanul experimentalist Maurice Louca și bateristul italian Marco Frattini.

Trompeta lui Yazz Ahmed iese în evidență și din această poziție secundară, instrumentul are inevitabil avantajul de a ieși în față, în special pe un astfel de album coordonat de bas și percuție. Materialul e preponderent improvizat, îndeplinind promisiunea titlului Sounds Like Freedom, cu o componentă arabică puternică asigurată de îmbinarea trompetei lui Ahmed cu chitara și sintetizatorul egipteanului Louca – o mostră elocventă pentru ceea ce programul Smida promite sub eticheta „psychedelic arabic jazz“. Miles Davis ne-a promis subgenul respectiv prin influențe maure indirecte pe Sketches of Spain, dar abia în Yazz Ahmed avem un artist care explorează potențialul multifațetat al acestui hibrid postmodern. Probabil va fi mai multă trompetă în cvartetul condus de Ahmed, dar recomand călduros anvergura proiectului Brunello-Ahmed-Louca-Frattini.

Alina HipHarp Collective feat. Tony Kofi și Yazz Ahmed Quartet vor concerta la Festivalul Internațional de Jazz de la Smida (18-20 august). Mai multe la smidajazz.ro.