Cui i-e frică de muzica experimentală?
De ani de zile, Sibiul ne-a obişnuit cu cîteva dintre cele mai reuşite evenimente culturale pe care le putem accesa ca cetăţeni ai acestei ţări. Fie că vorbim despre teatru sau muzică în diverse stări de agregare, oraşul pare să fie un excelent centru de coagulare culturală, iar pamîntul zonei – foarte rodnic în a produce oameni cu iniţiativă. Sub acest stindard, al festivalurilor de mare amploare, stă şi cel organizat, din 2005 încoace, de Asociaţia Culturală Interzone.
Dedicat muzicii experimentale, moderne, improvizate, creative, evenimentul are, bineînţeles, evidente tuşe de jazz, cu predilecţie dinspre partea de free. Conform declaraţiei de intenţie a organizatorilor, acest eveniment anual îşi propune să creeze un cadru pentru promovarea genurilor muzicale creative şi a schimbului de idei, iar muzica etalată aici este una plină de sonorităţi incomode, directe, inteligente, menite să provoace discuţii şi mai ales să ridice semne de întrebare. Crescut, ca şi prinţul din poveste, mai frumos şi mai consistent de la an la an, Festivalul Jazz and More a ajuns să pună pe afiş, în an de criză, o listă impresionantă de artişti din toate colţurile planetei. Dar să-i luăm pe rînd şi să disecăm meniul fiecărei zile.
Vineri, 15 octombrie. Colaborarea dintre trombonistul Matthias Müller şi percuţionistul Christian Marien a început în 2003, cînd ambii erau membri ai grupului Olaf Ton. Lucrînd împreună la diverse proiecte, au reuşit să dezvolte un limbaj de exprimare comun, astfel că cei doi hotărăsc să demareze un proiect duo în 2006. Dincolo de neobişnuitul unei alăturări a trombonului şi bateriei în formulă de duo, cei doi muzicieni aleg să exploreze un teritoriu lipsit de convenţii şi să evite soluţiile muzicale evidente. Muzica lor – absolut liberă şi improvizată – chestionează fără odihnă întregul spectru al parametrilor, de la dinamică, densitate şi ritm, pînă la formă şi tonalitate. Au la activ două discuri, unul, Superimpose, scos în 2007 la casa portugheză Creative Records, iar cel mai proaspăt, Talk Talk, imprimat în 2009 la casa britanică Leo Records. Dacă John Russell este o figură proeminentă a muzicii improvizate din Anglia anilor ’70 (el fiind, printre altele, fondatorul grupului de improvizatori Quaqua şi mai ales a seriei de concerte MOPOMOSO – acronim de la MOdernism POst MOdernism SO what?, o mişcare de protest împotriva neglijării muzicii contemporane), despre saxofonistul Harri Sjöström ar trebui să amintim cîteva lucruri. Născut în Finlanda, a studiat cu Harry Man saxofonul, flautul şi pianul, iar între 1974 şi 1978 studiază arta fotografică şi cinematografică la San Francisco Art Institute. Se mută la Viena, iar mai apoi la Berlin, unde devine unul dintre liderii muzicii improvizate din Europa, mai ales după colaborarea cu părintele free jazzului, Cecil Taylor.
Impresionanta şcoală poloneză de jazz este reprezentată şi la această ediţie prin trioul condus de clarinetistul Waclaw Zimpel – The Light Trio. Absolvent al prestigioasei academii de muzică din Poznan, la secţia de muzică clasică, Waclaw studiază apoi la Hanovra, înainte de a se orienta spre muzica improvizată. La Sibiu, el va urca pe scenă alături de contrabasistul Wojtek Traczyk şi bateristul Robert Rasz. Prima seară mai include recitalul grupului Willi Kellers – Frank Paul Schubert – Clayton Thomas, condus de basistul australian rezident la Berlin Clayton Thomas, urmat de unul dintre numele grele de pe afişul acestui an, saxofonistul american Marco Eneidi (foarte bun prieten cu Bill Dixon şi Cecil Taylor, numele grele ale free jazzului), aici în duet cu percuţionistul austriac Dieter DD Kern. Seara se va încheia cu cel mai jazzie moment al zilei, propus de grupul german E + U Mann, condus de foarte prolificul saxofonist-clarinetist Gebhard Ullmann, care are la activ 30 de ani de carieră şi peste 40 de discuri editate, multe dintre ele premiate.
„N-o să fii niciodată muzician!“
Sîmbătă, 16 octombrie. La secţiunea „Short Cuts“ avem două grupuri foarte interesante, dar cu sonorităţi mai greu digerabile, pentru o ureche neantrenată. Saxofonistului Frank Paul Schubert i se alătură pianistul grec Antonis Anissegos, mare amator de efecte electronice atonale, iar pentru al doilea moment al zilei vine un alt duo, format din chitaristul Olaf Rupp, fost colaborator al lui John Zorn, acompaniat de extraordinarul baterist japonez Shoji Hano, un apropiat colaborator al celebrului saxofonist german Peter Brotzmann.
Recitalurile principale ale zilei încep cu cel al grupului The Astronomical Unit, format din deja vizionaţii Matthias Müller şi Christian Marien, cărora li se alătură contrabasistul Clayton Thomas, şi el prezent pe afişul primei zile. Cel de-al doilea recital propune un excelent trio austriac, foarte avangardist, format din trompetistul Franz Hautzinger, percuţionistul Wolfgang Reisinger şi chitaristul Martin Siewert. Această a doua seară se va încheia cu ceea ce preconizez a fi vîrful festivalului, cel puţin din punct de vedere al spectaculozităţii, şi anume recitalul proiectului Bass X3, adică doi contrabasişti Chris Dahlgren şi (deja la al treilea recital în două zile) Clayton Thomas, supervizaţi în acelaşi spectru al sonorităţilor joase de Gebhard Ullmamm, la clarinet bas şi flaut bas.
Duminică, 17 octombrie. Ultima zi a festivalului începe cu un moment de percuţie solo, avîndu-l ca solist pe Willi Kellers, în timp ce al doilea „Short Cut“ coincide cu recitalul pianistului român Mircea Tiberian, alături de bateristul Chris Dahlgren. Mircea Tiberian este unul dintre cei mai buni pianişti români de jazz, el fiind, dincolo de exprimarea directă, de pe scenă, unul dintre cei mai importanţi şi mai activi pedagogi, muzicologi şi promotori din jazzul autohton. Mai mult, este unul dintre cei doar doi doctori în jazz cu acte în regulă de la noi din ţară (celălalt fiind ieşeanul Romeo Cozma). Chris Dahlgren este un contrabasist american care s-a mutat de multă vreme în Europa. Îndrăgostit de improvizaţie încă din tinereţe, Chris a fost subiectul unei întîmplări ciudate, care l-a motivat să reuşească în carieră. Pe cînd era elev la şcoala elementară, a fost dat afară de profesorul de muzică. Acesta, iritat de derapajele improvizate ale tînărului, i-a strigat „pleacă de aici, Dahlgren, n-o să fii niciodată muzician“. Din 2003, Chris Dahlgren este profesor la Musikhochschule Hanns Eisler şi la Jazz Institut din Berlin.
Recitalurile de seară încep cu cel al grupului Grix, format din saxofonistul Floros Floridis, pianistul Antonos Anissegos şi percuţionistul Yorgos Dimitriadis – toţi muzicieni greci stabiliţi la Berlin – şi continuă cu încă un moment solo, susţinut de pianistul german Uwe Oberg, unul dintre cei mai apreciaţi muzicieni de pe scena free-ului european contemporan. În fine, ultimele două momente ale festivalului au în prim-plan grupul german Lurk Lab, compus din Matthias Schubert (saxofon tenor), Uli Bottcher (instrumente electronice) şi Jorg Fischer (percuţie), şi pe cel american din care fac parte Tom Rainey (percuţie), Mary Halvorson (chitară) şi Ingrid Laubrock (saxofon). Tom este un muzician foarte apreciat, reuşind să înregistreze multe discuri alături de John Abercrombie, Mark Feldman, Dave Liebman sau Joe Lovano, în timp ce Mary Halvorson a efectuat turnee alături de Anthony Braxton şi a cîntat cu Jason Moran sau Marc Ribot. O cortină americană peste un festival eminamente german, dar care va fi, fără îndoială, un creuzet al exprimării libere.
Concertele Festivalului Internaţional Jazz And More de la Sibiu vor avea loc la Teatrul Gong (str. Al. Odobescu nr. 4), începînd cu ora 15,00. Costul unui bilet pe seară este 35 de lei, iar un abonament pentru cele trei seri este 80 lei. Pentru elevi, studenţi, pensionari şi persoane cu dizabilităţi, preţul este de 30 de lei/seară, respectiv 65 de lei abonamentul. Mai multe la www.jazzandmore.ro.
Cătălin Toader este jurnalist freelancer.
Legendă foto: Olaf Rupp & Shoji Hano