Buletin de București
● D.E.N.I.S., Miezul Nopții București, Supersomnic Records, 2022.
„E o lume disperată, / Turbată, / Luată de cap! / Nu știu ce / Și cum, / Și cînd / Totul s-a întîmplat.” Introducerea asta are un refren și cîteva sample-uri dintr-un fel de realitate imediată care are de gînd să te fixeze mai puțin în timp și mai mult în spațiu, și cam atît. Îmbrăcat într-o jachetă de blugi cu aer vintage, un tricou dungat în roșu și negru și o pereche de pantaloni negri, Denis, personajul principal al istoriei care stă să-nceapă, are un cap mare și verde pe care-l plimbă și-ntr-un autobuz de noapte numit N109, ce acoperă traseul metroului bucureștean pe magistrala Piața Unirii – Republica: „Și mergi, mergi, mergi, mergi, mergi în București, / Mergi, mergi, mergi, mergi, mergi către cine ești, / Toți devenind unul, înghițiți de el, / Sub asfaltul său e cald și nimic n-are sens”. Capul mare și verde îi face cu ochiul lui Frank Sidebottom, personajul comediantului englez Chris Sievey, dar și celui care îl poartă – Daniel Boiangiu, chitarist și vocalist într-o formație de origine constănțeană, Cardinal, care face destulă senzație pe scena alternativă locală. D.E.N.I.S. este proiectul său solo, ieșit din povestea pandemiei, dar și a relocării autorului său în București. Nu e greu de ghicit, cel de-al treilea release al său, după Miezul Nopții București, chiar este un album despre acest oraș, unul care, în vocea autorului, vrea să vorbească despre poveștile pe care le-a trăit și le-a văzut de cînd s-a mutat în Capitală.
Pe MNB, scriitura muzicală a lui Boiangiu are cîrlig – e un LP cu multe ricoșeuri tematice, sărind zglobiu de la una la alta: din punk-ul american clasic („Muzică scrisă în autobuzul N109”) în psihedelie („Pe jos”), dintr-o formulă revivalistă dance-punk, cu o linie de bas foarte-foarte newyorkeză („Discoteca Universul”) într-un blues rock aproape epopeic („Ultima comandă”). E asta, la urma urmei, o manieră pe care am mai văzut-o și ascultat-o, cu rezultate uneori admirabile, în muzica românească din ultimii 30 de ani, de la Timpuri Noi la Sarmalele Reci sau Partizan, ca să dau numele mai notorii – zapping-ul permanent printre sound-uri și genuri muzicale nu este doar pastișă pur și simplu (deși de cele mai multe ori este), ci și o modalitate de a trage de cadrele poveștii, de a o scoate dintr-o posibilă monocromie. „Lumile” lor pot fi anomice în egală măsură, la mai bine de douăzeci de ani distanță, chiar dacă una e „disperată, turbată, luată de cap”, iar cealaltă – „o lume care m-a lu... / o lume care v-a lu... / o lume care ne-a lucrat”, ca-n „Malu’ Valu’” Timpurilor Noi din 1998, doar că una dintre poveștile ei, cea a lui Denis, ajunge să fie spusă de cineva din afară, de un ex-centric. De aici, poate, și melancolia din textele de pe Miezul Nopții București, anxietatea asta care nu se debarasează de un personaj principal navigînd printr-un oraș ca un „balamuc”.
Miezul Nopții București, albumul de debut al lui D.E.N.I.S., poate fi ascultat și achiziționat, în format digital, de pe pagina de Bandcamp a muzicianului, la adresa denis-denis-denis.bandcamp.com.
Paul Breazu este jurnalist.