Avertismente
● Blanck Mass, Animated Violence Mild, Sacred Bones Records, 2019.
● Clipping, There Existed an Addiction to Blood, Sub Pop, 2019.
Un subiect cîndva abstract și susceptibil de legături cu teorii conspiraționiste este astăzi subiect banal în știri, cursuri academice, pentru unii chiar în viața cotidiană. Capitalismul de supraveghere („surveillance capitalism“) nu e doar tema cărții favorite a lui Barack Obama pe anul trecut, ci și o sursă de inspirație recurentă în muzica electronică recentă – cea menită să ne implice intelectual și nu doar prin parametri senzoriali de tipul metricii beats-per-minute.
Proiectul solo Blanck Mass își are originile în electro-masajul duetului Fuck Buttons și a fost popularizat la ceremonia Jocurilor Olimpice de la Londra, după care a evoluat în forme tot mai amenințătoare cu fiecare album. Titlul noului material, Animated Violence Mild, sugerează caracterul de agresiune non-letală al metodelor unilaterale de colectare a datelor privind comportamentul individual (de cumpărător, social, politic, pînă la tabieturi intime). Trăim vremuri în care nu e clar dacă noi ne uităm la Netflix sau invers, și la fel stă treaba cu acest album – nu e clar dacă noi îl ascultăm sau el ne ascultă pe noi. Depinde, desigur, de forma în care îl procurăm/consumăm: site-urile de piraterie ruso-asiatice promit că, dacă ne lăsăm virusați de ele, vom fi măcar protejați față de tabăra opusă; în timp ce serviciile de streaming occidentale ne promit cea mai intimă cunoaștere a preferințelor individuale. Presupunînd chiar că ascultăm albumul feriți de cele două surse (am amici care mai au cîte o „combină muzicală“ care nu dă semne de inteligență), nici experiența oferită de conținutul sonor nu e de natură să liniștească: un amalgam de ferocitate ritmică și explozii melodice bombastice în șabloane repetitive care sfredelesc rezistența la panică a ascultătorului, un mix de coloană sonoră SF optzecistă și inovații aggro-techno de dată mai recentă, deopotrivă dansant și opresiv, o promisiune/amenințare a supravegherii irezistibile și un avertisment privind funcția de vierme troian a fluxurilor multimedia.
Un proiect cu miză similară, însă deghizat în fantasme SF, pulp fiction și horror, este Clipping – centrat pe prestația vocală (și dicția impresionantă) a dark-rapper-ului Daveed Diggs. Individul e premiant Grammy și Tony pentru contribuția la musical-ul Hamilton, chiar nominalizat la Premiile Hugo (rezervate în general literaturii SF, includ însă și o categorie pentru „prezentare dramatică“ unde la cîteva zeci de ani s-a nimerit și cîte un produs muzical). Rapper-ului i se alătură producătorii William Hutson și Jonathan Stripes, care croșetează un fundal dark-electro mereu imprevizibil, influențat de Throbbing Gristle, John Carpenter ori Tricky – o inginerie sonoră delicioasă pentru audiofili, în buclă de feedback cu cadența și temele versificației. La un prim contact, cei care nu se omoară după rap ar putea concedia rapid albumul There Existed an Addiction to Blood, însă audiția de la un capăt la altul răsplătește ascultătorul cu o avalanșă de surprize – o bogăție de referințe literare și cinematografice preocupate de post-umanism și formele sale pulp (vampirism etc.), în timp ce albumele anterioare foloseau un cadru de space-opera și afro-futurism (vezi scriitori precum Samuel Delany). Observînd referințele distopice care curg necontenit, rămîi cu impresia unui album-avertisment codificat în cheie pop culture. Presa recomandă mai călduros materialele precedente, din pricina aurei de trivialitate ce derivă din predilecția temelor horror de aici, însă opțiunea e evident ostentativă și o diversificare binevenită a portofoliului trupei.
Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.