Avalanşă
● Snarky Puppy, We Like It Here, Ropeadope Records, 2014.
Snarky Puppy e un pluton precoce de fusion jazz newyorkez coordonat de basistul Michael League, un macro-grup de o natură diferită de orchestra tradiţională, dar şi de big band-ul construit în jurul unei clase particulare de instrumente (bunăoară big band-urile de suflători despre care am mai vorbit aici). În Snarky Puppy avem (cel puţin) cinci clăpari, tot atîţia percuţionişti, trei chitarişti, patru suflători, iar cifrele astea se modifică de la o lună la alta, de la un album la altul, de la un concert la altul, de la o piesă la alta. Fluxul eterogen de muzicieni gestionat de ambiţiosul manager creativ Michael League creează unele probleme de identitate pentru grup, dar pe de altă parte o consolidează pe cea a liderului poziţionat drept strateg. Proiectul se evidenţiază şi prin activităţile auxiliar-didactice, complementînd turneele concertistice cu turnee de activism creativ, workshop-uri şi conferinţe muzicale. Snarky Puppy sînt un tăvălug creativ în jazz-ul contemporan, reinventînd noţiunile tradiţionale de orchestră şi de proiect muzical colaborativ. Faptul că grupul se laudă cu un premiu Grammy la categoria R&B e dovadă că ideile lui Michael League se revarsă mult dincolo de matca jazz la care grupul e, cel puţin la nivel declarativ, afiliat.
Premiul se datora totuşi în bună măsură invitaţilor la voce care au reuşit să „păcălească“ juriul Grammy cu încadrarea stilistică.
Din păcate, pe We Like It Here nu avem aceeaşi bogăţie de contribuţii, trupa complăcîndu-se (chiar titlul o sugerează) într-un material strict instrumental – eterogen texturat în ansamblu, dar lipsit de identitate în unele momente, derapînd ocazional înspre muzică de generic de emisiune radio. E vorba aici de o orchestră holistică din al cărei contingent fac parte suficiente talente încît să poată cînta orice, oricînd. De aici derivă şi un potenţial nelimitat, dar şi dificultăţi de coordonare creativă. Oscilînd între extreme, Snarky Puppy cîntă uneori prea multe deodată, alteori prea puţin. De dincolo de structurile scheletale de jazz (ghidate de sound-ul trompetelor) răzbat cînd te aştepţi mai puţin reminiscenţe Pink Floyd, Primus, Jimi Hendrix, prog-rock siropos, funk exploziv cu saxofoane bombastice şi chiar ceva blues-soul fredonabil. Grupul îşi construieşte portofoliul într-o manieră didactică, cu o preocupare intensă pentru popularizarea live, căci în concert desfăşurarea de forţe are toate şansele să intimideze, să ia pe sus spectatorul.
Fanii îi recomandă pe Snarky Puppy drept unul din grupurile care reuşesc să îmbunătăţească accesibilitatea jazz-ului pentru un public mai larg. Consideraţia e justificată nu doar prin activismul didactic al lui Michael League, ci şi prin modul de prezentare a grupului – publicul se adună să vadă Snarky Puppy datorită masivităţii proiectului şi tonusului general vesel-antrenant al muzicii lor, un efect similar cu cel al orchestrelor de nunţi şi înmormîntări à la Goran Bregovic, dar cu preocupări mai progresive şi mai interdisciplinare. O altă referinţă relevantă ar fi The Budos Band, recentă revelaţie big band din aceeaşi generaţie şi un spaţiu stilistic similar.
Porţiunile cele mai simpatice de pe We Like It Here rămîn cele prog-rock, semnificativ mai bogate decît ce poate să facă un grup rock cu componenţă clasică, oricît ar fi de talentat, în timp ce imnurile funk (dominante) sînt surprinzător de generice, iar piesele de factură jazz nu sînt suficient de aventuroase încît să concureze serios cu big band-urile care au făcut istorie pe acest format. Aspectele improvizaţionale nu domină temele cvasi-rutinate (se pare că live treaba stă altfel), iar pe alocuri sound-ul e neobişnuit de aerisit pentru aşa o participare masivă. Snarky Puppy rămîn un proiect de ambiţie grandomană care reuşeşte în concert să ofere o experienţă de tip avalanşă – de aici şi un succes generalizat al turneelor lor recente.
Snarky Puppy vor concerta pe 12 iulie în cadrul Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărîna. Mai multe la garana-jazz.ro.
Aron Biro este autorul blogului aronbiro.blogspot.com.