Asimilări
● Mammal Hands, Shadow Work, Gondwana Records, 2017.
Mammal Hands sînt un grup britanic foarte tînăr, călcînd pe urmele genului de jazz introdus la noi de GoGo Penguin și alte grupuri în jurul cărora își clădește identitatea tînărul festival de jazz de la Smida. E o nouă generație de trupe melo-rock-jazz de factură populistă, cu sound accesibil și concerte energizante, care au urcat recent treapta din cluburile underground britanice pe scenele de jazz mari precum cea de la Montreux. E o generație care în alte genuri e întîmpinată cu etichete ca indie (cînd e îi este îmbrățișată autonomia îndrăzneață) ori hipsteri (cînd îi este mustrată superficialitatea ori ireverența), dar care încet-încet definește formele și șabloanele unui jazz modern tot mai preocupat de hibridizare. Gondwana Records, casa de discuri care îi găzduiește, îi mai are în portofoliu pe pomeniții GoGo Penguin și pe Portico Quartet, oferind așadar o alternativă ireverentă instituțiilor care au scris istoria jazz-ului european – ECM și ACT. Pînă una-alta, rămîne totuși o casă de discuri de relevanță regională, găzduind cu precădere artiști britanici din arealul Manchester, care s-au format într-un context muzical comun și pestriț – la intersecția dintre pop, rock, electro-jazz, trip-hop și world music, cu o atitudine de start-up muzical.
Grupul Mammal Hands este proiectul fraților Jordan Smart (saxofon) și Nick Smart (pian), ale căror planuri inițiale fuseseră legate strict de muzica electronică. Cei de la GoGo Penguin au avut un rol decisiv în a le îndrepta interesul spre scena neo-jazz britanică – diferită în unele aspecte esențiale de nu-jazz-ul scandinav care i-a precedat cu o generație, însă împrumutînd de acolo unele idei privind îmbinarea pianului melodic cu texturile electro. Celor doi frați li s-a alăturat percuționistul Jesse Berrett, aducînd cu el două noutăți-cheie în sound-ul grupului: percuția exotică indiană de tabla regîndită pentru scena de clubbing din Manchester și unele idei inspirate de ritmica electro-minimalistă a lui Steve Reich.
Indeciși între a se axa pe unul sau pe celălalt dintre cele două ingrediente, Mammal Hands au ales să asimileze cît de mult se poate din aceste direcții. Rezultatul seamănă destul de mult cu Portico Quartet – celălalt grup menționat aici care a importat o notă de exotism cu ajutorul unui instrument de percuție atipic cum e hangul. Pe albumele recente, însă, drumurile celor două grupuri dau semne că se separă – cel mai recent material Portico arăta tendințe de electrificare ambientală, pe cînd materialul de față scoate puternic în față saxofonul și percuția, cu minore cosmetizări electro. Cîteva instrumente (invitate) cu coarde întăresc natura analogică a sound-ului, prezentînd un grup mai organic și mai puțin dependent de electricitate, chiar cu ușoare influențe folclorice irlandeze (vezi „A Solitary Bee“). Structuri repetitive cu miză hipnotică, inspirate de Reich, se pot auzi pe „Transfixed“, adăugînd treptat straturi percusive și folosindu-se de toate talentele pe care le are grupul la îndemînă. Saxofonul rămîne însă instrumentul cel mai sexy și proeminent al trio-ului, conducînd cu melodii calde și fredonabile ce se asociază fără efort cu restul ingredientelor, inclusiv cu o ritmică trip-hop pe hit-ul albumului, „Boreal Forest“.
Albumul se poziționează la intersecția între light-jazz și un prietenos prog-rock care coboară o treaptă mai jos sub nivelul de sofisticare a nu-jazz-ului scandinav pentru a cîștiga accesibilitate și a se strecura în inimile unui public tînăr care își dorește să asculte jazz fără a depune un efort major de acomodare cu paradigmele tradiționale ale genului.
Mammal Hands vor concerta în cadrul Festivalului de Jazz de la Smida din Parcul Natural Apuseni (15-17 august). Mai multe la https://smidajazz.ro.
Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.