Moş Crăciun Suvenir

"Un obiect e suvenir cînd e reprezentativ pentru România." Aşa a zis vînzătoarea de la standul firmei "Art Collection", unde tronau "farfuriile pictate şi pirogravate" cu "Vlad Ţepeş-Dracula-Transilvania sec. XV" şi cu ţărăncile smulse din picturile lui Grigorescu, totul împachetat în cutii pe care scria Souvenir Romania. Ce este un suvenir am aflat plătind preţul unui falafel, 50 de lei, intrînd la Tîrgul de Cadouri şi Suveniruri de la ROMEXPO, încheiat săptămîna trecută. Sărbătorile de iarnă au făcut să se adune laolaltă "Bec Maner Magic" (sloganul lor: "respiră sănătos şi economiseşte cu lămpile anionice care împrospătează aerul şi elimină mirosurile neplăcute şi fumul"), "Art Georgies" (tablouri cu Moş Crăciun şi icoane în stil bizantin), "Mon Bebe" (jucării), "Terra Santa-Pămînt Sfînt-Jerusalem", producător de obiecte religioase, articole sportive şi cadouri, firmă cu sediul în sectorul 5 al Capitalei (vînzătorii de la stand ne-au spus că cel mai mult se vînd brelocurile cu iconiţe şi cele cu semne zodiacale pentru că "sînt accesibile la preţ şi toată lumea doreşte să îşi atîrne un breloc la chei"), "Fortus Prodimpex" (genţi de damă şi încălţăminte din piele), "Zepter" (vesélă), "Trudy Fashion SRL" (haine pentru dame), "Inka Runa Grup" (podoabe din Peru), "El Galeon" (bijuterii precolumbiene), "Smart Mall" (Moşi Crăciun, jucării, brazi sintetici), "Sin Fronteras", "Centrul de slăbire şi remodelare corporală Monique Center"... La standul "Sin Fronteras" am fost întîmpinat de amabilitatea luxuriantă a doi tineri vînzători, un peruan şi o româncă. Am aflat că obiectul numit "plasa viselor" în societatea incaşilor se punea la pragul uşii sau deasupra patului, ca să atragă visele frumoase şi să respingă coşmarurile. Trei statuete aşezate pe jos, pe o latură a standului, îi reprezentau pe zeii Tumi, Guachimoro (zeul ploii) şi Chonchon. Vînzătorul peruan mi-a spus confidenţial că statuile erau făcute chiar de incaşi. Printre pălării, căciuliţe, podoabe, am zărit şi nişte casete cu muzică tradiţională din Peru. Nu m-am mirat cînd printre albume am zărit şi unul al lui Fuego. Şi totul era învăluit în Moşi Crăciun. La standul "Smart Mall" trei crăciuniţe stăteau la sfat. Moşul mărinimos le-ar fi putut oferi o seară romantică la lumina lumînărilor produse de firma "Sterncom Serv". Ar fi avut de ales între lumînările Laura Mare, Vita Mare, Iris Mare, Pica, Spirala Mare, Inima Mare, Nina, Spirala Mică, Inima Mică. O mare vînzoleală am găsit la o tarabă unde doi români, ea şi el, demonstrau doritorilor virtuţile unei maşini de făcut sarmale. Pe cutie se putea citi: "Maşina de sarmale, aşa cum s-a văzut la televizor. Preparaţi într-un minut sarmale în foi de viţă, în frunze de varză, chiftele, cîrnaţi în foietaj, plăcintă cu brînză, baclava". În cea de-a treia zi am revenit, gîndindu-mă că orice minune ţine trei zile, şi am întrebat ca Toma necredinciosul: "Se vinde, dom'le?!". "Cum să nu, cred că am avut cea mai mare vînzare de la tîrgu' ăsta. Costă numai 300 de lei noi şi e foarte practică şi are şi ştampila UE. Patronul e grec, dacă vreţi să comandaţi prin poştă îi daţi înainte un telefon." Arta era prezentă şi ea din plin. Elevii de la Liceul "Tonitza" aveau un stand, o doamnă din Humuleşti vindea figurine "unicate, modelate din lut-humă din malurile Ozanei (...) fiecare chip are charisma personajului închipuit de povestitorul Ion Creangă". Cunoscătorii îi recunoşteau dintr-un foc pe Popa Duhu, Tuşa Marioara, Soacra, Ivan Turbincă sau pe Moş Chiorpec Ciubotarul. Pe drumul de întoarcere de la ROMEXPO, o amintire. Eram la Brebu, lîngă Cîmpina, în casa bunicilor. Ani în şir bunicul împodobise pomul de Crăciun doar pentru mine. Era un brad adus din piaţă în urma unei tocmeli cu vînzătorii. Eu vedeam în asta o victorie: bunicul era un erou întors acasă cu prada. Bradul era împodobit în ajunul Crăciunului, în camera de oaspeţi. Încă de a doua zi începeam să mănînc, sistematic, bomboanele din el. Luam cîte una pe zi, pe furiş. Incursiunea pînă la brad era un drum iniţiatic. Simţeam în zona gîtului cum frica de a nu fi prins îmi accelera pulsul. De data asta bunicul cumpărase de la piaţă un brad de plastic. L-a despachetat, i-am atins tulpina din plastic şi "ácele". Nu miroseau a Crăciun. Mi-a spus că acesta e mai practic decît un brad natural. Îl montezi şi îl demontezi cînd vrei tu şi nici nu face mizerie. Plăteai o dată pentru un brad şi îl puteai avea toată viaţa. Bunicul se întorsese de la piaţă capitalist fără să ştie. Ceea ce George Ritzer urma să numească "mcdonaldizarea societăţii" putea fi intuit la bunicul meu. Mcdonaldizare = moşcrăciunizare, adică eficienţă, calculabilitate, control şi previzibilitate.