„Măsurăm timpul în cărți și cafele alese“ – interviu cu Oana DOBOȘI-POTCOAVĂ și Raluca SELEJAN

De-abia aștept să ajung la Timișoara și să vizitez librăria pe care au deschis-o împreună, „La Două Bufnițe“. Pînă atunci, le-am întrebat pe Oana Doboşi-Potcoavă și pe Raluca Selejan cît romantism și cît pragmatism e în genul ăsta de afacere și, mai ales, cum se construiește un public de carte, care să vină să cumpere de la tine. (A. M. S.)

Cred că nu e pe lume un scriitor sau cititor căruia să nu-i fi trecut prin cap, la un moment dat, că i-ar plăcea să aibă o librărie sau o cafenea a lui. Cum ați reușit să puneți în practică această fantezie care ne bîntuie pe mulți dintre noi?

Oana Doboşi-Potcoavă & Raluca Selejan: Așa a început și pentru noi: de-a lungul anilor de prietenie, vorbind nopți întregi despre ce putem să facem împreună în domeniul cărții, ne-a trecut prin cap ideea librăriei. Dacă la început erau doar discuții pe timp de noapte, a venit momentul în care ne-am oprit din visat și am devenit pragmatice: în 2016 deschidem o librărie independentă în Timișoara. Era noiembrie 2015 și acesta a fost primul pas: o discuție serioasă și sinceră despre o afacere în care să fim partenere. Am lucrat cîteva luni într-un document din Google Drive în care am scris tot ce ne dorim de la o librărie, ce planuri avem cu ea, ce fel de cărți vrem să aducem, care este specificul nostru, ce modele avem, tot ce ne dorim, tot ce am citit și am văzut în alte librării din țară sau din străinătate Și apoi am început să le luăm la analizat punct cu punct, trecînd încet, dar cu pași hotărîți, în realitate. Al doilea pas a fost să găsim un nume pentru librărie care să ne reprezinte, iar după cîteva luni de brainstorming zilnic – fiindcă noi sîntem prietene vechi și foarte bune și petrecem mult timp împreună – am ajuns la numele de „La Două Bufnițe“. Al treilea pas a fost înființarea formei juridice a firmei – moment pe care l-am imortalizat prin cîte o fotografie serioasă cu fiecare dintre noi semnînd actul constitutiv.

Foto: A. Potcoavă

Ce ați descoperit că e cel mai greu cînd v-ați apucat concret de treabă?

O.D.-P. & R.S.: Să avem răbdare, să renunțăm la toate lucrurile pe care le-am pus pe hîrtie și să înțelegem cum funcționează o afacere din punct de vedere legal. Știam că librăria nu este un eveniment cultural și nici un ONG, că este vorba despre un SRL, iar asta era ceva complet nou pentru noi. Norocul nostru a fost că nu am făcut foarte multe gafe fiindcă am știut să apelăm la cei care aveau mai multă experiență ca noi sau la specialiști din piața de carte. Am avut mentori, am avut sprijin și am avut familia și prietenii care au muncit cot la cot cu noi. Probabil cea mai grea a fost partea cu răbdarea, fiindcă data inițială a deschiderii librăriei era în mai 2016. Însă partea cu autorizațiile și toate lucrările de execuție ale amenajării spațiului și ale mobilierului durează, legal și fizic era imposibil să deschidem în patru-cinci luni o librărie. Am deschis pe 2 decembrie, cu o campanie numită Săptămîna Bufnițelor – era o săptămînă de evenimente, lucrările de amenajare erau gata, ne-au ieșit și toate autorizațiile și aveam și cărțile toate aranjate la raft. Un alt exemplu ar fi că, pentru partea de cafenea, una dintre noi trebuia să facă curs de specialitate pentru a primi autorizația de funcționare – și am făcut asta, avem și curs de barman la CV, acum.

Cît de aproape e librăria „La Două Bufnițe“ de ce v-ați dorit, de cum ați visat-o?

O.D.-P. & R.S.: Încă de la deschidere, librăria este cum ne-am dorit-o: primitoare, cu rafturile pline de cărți alese de noi pe sprînceană, cu evenimente literare, muzicale și de artă și film, cu cititori împătimiți, cu schimb de impresii de lectură, cu bibliotecă dedicată Timișoarei și autorilor timișoreni, cu un spațiu special pentru cărțile de poezie, cu rafturi pentru cărți cu autograf. Desigur că mai avem foarte multe planuri, evenimente și campanii, dar avem răbdare și sîntem sigure că vom reuși să le punem și pe acelea în aplicare.

Cum ar suna un decalog al librarului?

O.D.-P. & R.S.: 1) Citește cărți – tot timpul și peste tot: dimineața, la prînz, seara, noaptea, la muncă, în drum spre librărie, în vacanțe. 2) Citește presă culturală, fii curios și informat. 3) Ascultă muzică și mergi la concerte, uită-te la filme și mergi la festivaluri de film, participă la vernisaje și cunoaște artiști. 4) Zîmbește, fii disponibil și ai răbdare cu cei care vor să povestească cu tine. 5) Nu judeca oamenii după cărțile pe care le cumpără din librărie. Discută cu ei despre alegerea lor. 6) Fii răbdător cu cărțile și oferă-le o viață cît mai lungă. 7) Nu te concentra doar pe noutăți și pe bestseller-uri, riscă și cu cele de nișă. 8) Recomandă cărți pe care le-ai citit și care ți-au plăcut. 9) Respectă-ți partenerii – edituri, autori și clienții. 10) Nu uita că într-o librărie timpul se măsoară în cărți și cafele alese.

Descrieți o zi din viața voastră la librărie.

O.D.-P.: La început erau multe lucruri noi pe care, chiar dacă teoretic le știam, practic le făceam pentru prima dată, dar treptat multe din ele au devenit rutină și am încercat să-mi organizez un program cît de cît disciplinat, așadar nu era o zi ca alta. Acum, o zi din viața mea la librărie se împarte între biroul din spate, bîrlogul bufnițelor, și recepția din față, atunci cînd e rîndul meu să stau la casă – lucru care se întîmplă din ce în ce mai rar, recunosc. Dimineața, deschid calculatorul și soft-ul de gestiune, apoi laptop-ul, citesc mail-uri, răspund la mail-uri, fac comenzi de noutăți sau de completare de stoc, contractez noi furnizori – de la o lună la alta, portofoliul nostru de furnizori s-a mărit, în prezent avem puțin peste o sută, țin legătura cu directorii sau reprezentanții de vînzări ai editurilor, stabilim diverse campanii etc. Apoi, viața din spate se împarte între un dosar plin de avize de însoțire a mărfii și unul de facturi. În general, de luni pînă miercuri, recepționez avizele, adică fac note de recepții, asta după ce colegele mele, Livia, Patricia sau Raluca, introduc titlurile în soft, pun prețurile pe cărți și aranjează cărțile la raft. Dacă e joi, verific registrul de casă, mă duc la bancă, verific facturile, fac plăți, mă duc la poștă să preiau colete. Dacă e sfîrșit/început de lună, scot rapoartele de vînzări și le trimit fiecărui furnizor, fac contabilitatea primară din luna precedentă și predau toate actele contabilului nostru. Apoi analizez vînzările, fac calcule peste calcule, previziuni pentru luna ce vine și o iau de la început, note de recepții, plăți, comenzi, e un fel de buclă în care trăiesc lună de lună. Cîtă literatură, atîta administrație, asta se întîmplă în spate, pe scurt. Cînd stau la recepție în librărie, asta mai mult vineri, sîmbătă și duminică, sau în timpul săptămînii, cînd avem evenimente, vorbesc cu clienții și prietenii noștri, le recomand cărți, citesc (asta se întîmplă mai rar în librărie și mai des noaptea, acasă). În general, nu prea dorm foarte mult și de cîteva ori mi s-a mai întîmplat să nu mai îmi pot ține ochii deschiși la librărie și să adorm pur și simplu, în reading nook-ul nostru, lîngă cărțile de poezie sau în camera copiilor, pe pufuri. Cîteodată ne distrează faptul că acasă nu prea dormim, dar atunci cînd mergem în vreo deplasare, că e Frankfurt, București, Arad sau Bistrița, dormim cu orele. La librărie, mai beau multă cafea și, împreună cu Raluca, facem pauze de țigară, în care analizăm ce a fost bine și ce nu în ceea ce am făcut pînă acum, apoi facem planuri de viitor, punem țara la cale, cum se zice.

R.S.: De obicei, zilele la librărie încep dimineața mai spre prînz. Nu sînt matinală, dar dacă îmi vine rîndul să fiu în tura de dimineață la bar sau la casa de marcat, ajung devreme – asta se întîmplă mai rar. Încep lucrurile mecanic: pornesc aparatul de cafea, casele de marcat și muzica. Apoi, pînă să îmi fac prima cafea, îmi găsesc un colț retras în care să îmi pun laptop-ul și în care să mă ascund ca să pot lucra, dar din care să și văd dacă intră cineva în librărie. Îmi place să am biroul flexibil, să mă mut în fiecare săptămînă în altă parte a librăriei, din biroul nostru pînă la mesele din cafenea, la locurile de citit sau pe jos, în puf. Între cafele și vizitele clienților mă așez la laptop și deschid agenda de evenimente. Răspund la mesajele de pe Facebook, din mail-uri, vorbesc la telefon și pe mail cu PR-ii editurilor, cu scriitori, cu graficianul nostru, cu oameni din lumea culturală, cu parteneri și colaboratori, cu jurnaliști, fac poze pentru Instagram, aranjez cărți și fac comenzi pentru cafenea. Și de fiecare dată cînd intră cineva cunoscut în librărie începem să povestim.

Cum se construiește publicul unei librării?

O.D.-P. & R.S.: Cu seriozitate, deschidere și prietenie. Dincolo de toate campaniile pe care le-am făcut noi sau care s-au derulat în parteneriat cu asociații sau festivaluri din Timișoara, faptul că facem multe evenimente ne-a ajutat să ne formăm un public al nostru. Cum amîndouă ne-am implicat în viața culturală a orașului încă din facultate, organizînd lansări de carte și sărbători de stradă și tot felul de evenimente culturale, am demonstrat celor cu care am lucrat pînă acum că ne luăm foarte în serios. Mai apoi credem că deschiderea pe care am arătat-o celor care au venit cu propuneri la noi ne-a ajutat să mărim cercul de persoane care ne calcă pragul: profesori care și-au ținut orele de limba română în librărie sau care au organizat seri de muzică cu elevii de la liceul de profil, asociații care au dorit să facă evenimente în parteneriat cu noi sau clienți care au avut idei și aveau nevoie de un loc în care să le pună în practică. Cred că un exemplu bun ar fi Read-a-thon-ul organizat la noi în librărie de Iulia și Julia, două fete de 14 și 15 ani care citesc foarte mult și care au venit să ne întrebe dacă pot organiza un maraton de citit de 12 ore, cît avem librăria deschisă. I-am ascultat pe toți cei care au venit cu propuneri la noi și am încercat să le punem pe toate în practică.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: O. DOBOȘI-POTCOAVĂ & R. SELEJAN