Majoratul cu cîntec al Gărânei
Şi uite-aşa, crescînd într-un an cît altele în cinci, cel mai important festival de jazz din România, cel de la Gărâna, ajunge în această vară la ediţia a 18-a. Un majorat formal, fiindcă fenomenul socio-muzical din Poiana Lupului şi-a atins maturitatea de multă vreme. Programul pentru 2014 este unul mult mai consistent decît ar putea părea la o primă parcurgere a afişului. Spun asta fiindcă un consumator de jazz de nivel mediu, care preferă artişti mainstream, ar putea să nu descifreze prea multe nume de vedete în program, dar ele sînt acolo. Reţeta este extrem de bine aleasă şi, mai ales, foarte echilibrată, cu un foarte fin balans între subgenuri.
● Joi, 10 iulie. Festivalul nu ne oferă nici un preludiu şi începe în mare forţă anul acesta, cu nişte tineri care au rupt de multă vreme gura tîrgului şi care, pentru cei care vor reuşi să ajungă la timp, vor fi una dintre marile revelaţii ale acestei ediţii: Adam Baldych Imaginary Quartet, din Polonia. Inutil să vă mai spun că Polonia este unul dintre cele mai importante creuzete muzicale europene, indiferent că vorbim despre muzică clasică, jazz, rock sau alte genuri. Ca să încerc o explicaţie simplistă, acolo pur şi simplu e pămîntul bun pentru aşa ceva. Veţi vedea pe scenă trupa unui fabulos violonist în vîrstă de doar 24 de ani, care, încă de pe cînd avea doar 16 ani, s-a remarcat ca fiind un adevărat geniu muzical, fapt care i-a permis nu doar să obţină o bursă la celebrul Berklee College of Music din Boston, dar şi să devină primul muzician polonez premiat la Echo Jazz Awards (premiile industriei muzicale din Germania). Mai mult, din 2012, Adam Baldych este sub contract cu una dintre cele mai importante case de discuri axate pe jazz din Europa, ACT Music, label german la care a apărut şi discul Imaginary Room, care va fi promovat în recitalul de la Gărâna. Valoarea sa este confirmată şi de prestaţia de pe noul disc, The New Tradition, apărut în urmă cu doar o lună la casa ACT, album pe care Baldych face un duo senzaţional împreună cu pianistul israelian (stabilit la Paris) Yaron Herman.
Al doilea moment al serii continuă linia indecent de valoroasă, pentru o primă zi de festival, cu un trio formidabil, o primă semnătură a celebrei case de discuri ECM: Andy Sheppard Trio Libero. Construit în jurul ideilor foarte inspirate ale celebrului saxofonist englez, trioul defilează stilistic cu ajutorul unui contrabasist francez foarte degajat, Michel Benita, plus (în opinia mea) unul dintre cei mai valoroşi toboşari din tînăra generaţie – l-am numit aici pe Seb Rochford (Polar Bear, Basquiat Strings).
Joia de graţie nu se opreşte aici, fiindcă şi al treilea recital al serii e unul extrem de consistent: Dave Douglas The Riverside Quartet, adică Dave Douglas (trompetă, unul dintre cei mai galonaţi instrumentişti de jazz din ultimii 15 ani), Steve Swallow (bas, poate cel mai celebru membru al trupei, colaborator constant al unor nume precum Carla Bley, John Scofield, Gary Burton sau Paul Motian), plus fraţii veniţi din Montréal – Chet Doxas (saxofon) şi Jim Doxas (baterie). Recitalul se va axa pe conţinutul albumului Riverside, apărut în aprilie 2014, care se vrea un soi de compoziţii-tribut, în memoria unuia dintre marii pionieri ai free jazz-ului, Jimmy Giuffre.
Prima zi se încheie cu un moment nordic, semnat de saxofonistul norvegian Marius Neset, unul dintre cei mai apreciaţi tineri instrumentişti şi compozitori de jazz, descris uneori drept „cel mai mare saxofonist norvegian de la Garbarek încoace“. Cel mai probabil, vom asculta un set majoritar de pe Birds, cel mai recent album al său, iar cvartetul este completat de Petter Eldh (contrabas), Jim Hart (pian) şi Josh Blackmore (tobe).
● Vineri, 11 iulie. Seara de vineri începe cu un proiect româno-finlandez – Elena Mîndru Finnection, cu nu mai puţin de patru muzicieni din apropierea Cercului Polar acompaniind una dintre vocile speciale din peisajul autohton. Un preludiu interesant pentru unul dintre vîrfurile ediţiei 2014 a Festivalului de la Gărâna, nimeni altul decît cel supranumit „cel mai bun organist de pe planetă“ – Joey DeFrancesco. Nu avea decît 16 ani cînd semna un contract de reprezentare exclusivă cu una dintre cele mai mari case de discuri din lume, Columbia Records, dar talentul său era cel care avea să-l propulseze în lumea mare a jazz-ului. Are în portofoliu zeci de albume şi colaborări cu coloşi ai genului, de la Miles Davis şi John McLaughlin la Christian McBride şi Jimmy Smith. Alături de marele organist, pe scenă se vor afla chitaristul Jeff Parker şi bateristul George Fludas.
Periplul muzical nordic de la Gărâna va continua şi în ultimele două recitaluri ale serii. Mai întîi, unul dintre cei mai de succes chitarişti europeni de jazz din ultimii 20 de ani, suedezul Ulf Wakenius, alături de alţi trei muzicieni de calibru. Ulf a fost, printre altele, membru al unora dintre cele mai grandioase grupuri de muzicieni ale ultimelor decenii: Oscar Peterson Quartet şi Ray Brown Trio, dar a imprimat şi un disc excelent – Venture (1991) cu propriul Ulf Wakenius Group, care dispunea de o componenţă stelară: Jack DeJohnette la tobe, Bill Evans şi Bob Berg la saxofoane, Lars Danielsson şi Chris Minh Doky la bas, Randy Brecker la trompetă şi Niels Lan Doky la pian.
Seara a doua se încheie cu un recital pe care, personal, îl aştept cu mare nerăbdare, în primul rînd fiindcă Arve Henriksen este unul dintre trompetiştii mei preferaţi, apoi fiindcă sound-ul trupei este unul pe gustul meu (sound specific înregistrărilor marca ECM/Rune Gramophon). Nu în ultimul rînd, fiindcă grupul e completat cu excepţionalul chitarist Stian Westerhus, cu tobarul Ingar Zach şi cu muzicianul electro, compozitorul şi producătorul Jan Bang (colaborator pe multe discuri ale unor muzicieni contemporani celebri, precum Dhafer Youssef, Nils Petter Molvaer, Tigran Hamasyan, Ketil Bjornstad sau David Sylvian).
● Sîmbătă, 12 iulie. Penultima zi programează două recitaluri în care sînt implicaţi muzicieni români. Primul – un trio care activează de multă vreme în peisajul concertistic şi discografic românesc şi nu numai. Un pod peste Atlantic executat de unul dintre cei mai importanţi pianişti, compozitori şi pedagogi români de jazz, Mircea Tiberian, alături de basistul Chris Dahlgren şi tobarul John Betsch, acesta din urmă un muzician cu o carte de vizită impresionantă: a studiat la Berklee College of Music şi la University of Massachusetts-Amherst cu Max Roach şi Archie Shepp, după care a făcut parte din Abdullah Ibrahim Ensemble şi Archie Shepp’s Band. Din 1985 trăieşte în Europa, fiind căsătorit cu pianista franceză Claudine François.
Vine apoi la rînd trioul româno-maghiar condus de contrabasistul Pedro Negrescu, care-i mai include pe muzicienii Gabor Cseke (pian) şi Andras Mohay (tobe). Se anunţă un recital de clasă, numai bun să pregătească atmosfera pentru momentul Kimmo Pohjonen, un muzician extrem de spectaculos, care va demonstra faptul că un singur om şi un singur instrument pot, cu ajutorul talentului şi al cîtorva mici trucuri, captiva auditoriul. Vom asista la o instalaţie audio-video foarte specială, avînd în prim-plan un acordeonist visceral, care-i va lăsa pe unii cu gura căscată. Situaţie numai bună înaintea unuia dintre cele mai speciale momente din întreaga istorie a festivalului, fiindcă nu pot descrie altfel recitalul The Crimson ProjeCKt. În urmă cu cîţiva ani, trei dintre componenţii King Crimson, una dintre trupele cult ale rock-ului progresiv, organizau un soi de tabără în care se cîntau piese din repertoriul trupei britanice. Adrian Bellew (chitară, voce), Tony Levin (bas) şi Pat Mastelotto (tobe) aveau să-i coopteze curînd pe Markus Reuter (chitară), Julie Slick (bas) şi Tobias Ralph (tobe) şi să înceapă să cutreiere lumea cîntînd piese King Crimson foarte puţin revizitate, în manieră jazzie-progressive. Din fericire, turneul lor din 2014 face popas şi la Gărâna, astfel că vom avea fericita ocazie să vedem de aproape nişte muzicieni absolut formidabili, pentru care unii jurnalişti au fost nevoiţi să inventeze epitete.
● Duminică, 13 iulie. Primul recital al ultimei zile de festival îl va avea în prim-plan pe chitaristul norvegian Stian Westerhus, pe care-l veţi fi văzut deja vineri, în trupa lui Arve Henriksen. De această dată, Stian va fi one-man-show, şi va susţine un concert solo în care chitara va fi nu doar instrument, ci şi partener de concert. Jazz experiment şi ambiental, cu diverse device-uri electronice puse la treabă într-un proces creativ de mare clasă. Urmează Jazzybit, grup timişorean format din trei tineri muzicieni, aflat la a doua prezenţă la Gărâna. Un mix simpatic şi antrenant de jazz, blues, funk şi latino interpretat impecabil, care va pregăti la foc mic Poiana pentru ultimele două momente ale acestei ediţii.
Tom Harrell’s „Colors of a Dream“ este un supergrup cu supermuzicieni, între ei doi contrabasişti şi doi saxofonişti. Dacă trompeta lui Tom face ravagii prin clasamente şi topuri, de multă vreme, Esperanza Spalding va fi, fără îndoială, cea care va atrage privirile şi urechile la Gărâna. Nu (doar) fiindcă arată bine, ci pentru că este una dintre cele mai speciale reprezentante ale jazzului feminin contemporan, vocalistă, violoncelistă şi contrabasistă desăvîrşită. Dacă mai punem la socoteală şi premiile Grammy din portofoliu, avem o imagine de ansamblu a unei artiste pe care nu trebuie s-o rataţi sub nici o formă. Colors of a Dream este un disc extrem de bine primit de public şi critică, iar geniul melodic al lui Tom Harrell se regăseşte din plin pe acest album, în jurul căruia va gravita întregul recital.
În sfîrşit, momentul final al Festivalului Gărâna 2014 este unul cu adevărat special. Aflat pentru a treia oară la Gărâna, chitaristul Mike Stern aduce acum cu el un grup de muzicieni stelari, cu Bill Evans la saxofon (alături de care a colaborat pe celebrele albume The Man With The Horn, We Want Miles şi Star People ale lui Miles Davis), Tony Kennedy la bas (Derek Sherinian, Al Di Meola, Bill Connors, Dave Weckl Band) şi fenomenalul Dennis Chambers la tobe, unul dintre cei mai spectaculoşi tobari contemporani, mai ales ţinînd cont de faptul că nu are nici un fel de studii de specialitate. Va fi o explozie fusion peste Poiana Lupului, un foc de artificii ritmice care vor trage cortina peste încă un festival gărânean, al optsprezecelea. La mai multe!
Cătălin Toader este jurnalist freelancer.
Foto: davedouglas.com, M. Chivu