Mai am un singur Doors

16 februarie 2011   La zi în cultură

Sub acest titlu va apărea, la Editura Blumenthal, o antologie de poezie (mai mult sau mai puţin) patriotică. Au avut amabilitatea să-mi trimită texte poeţi importanţi de după 1990: Anca Mizumschi, Robert Şerban, Mihail Vakulovski, O. Nimigean sau Mihail Gălăţanu. Vor avea loc o serie de spectacole de muzică şi, vai!, poezie, în care voi încerca să demonstrez, alături de colegul meu de echipaj acustic Emil Kindlein, că există viaţă după moarte şi poezie după examenul de bacalaureat. Primul spectacol a avut loc deja la Timişoara, chiar pe 15 ianuarie, la Teatrul Auăleu, unde i-am adus pe aceeaşi scenă pe M. Eminescu, Jim Morrison, Ileana Mălăncioiu, Tom Waits, Maria Tănase, Johnny Cash, Lucian Blaga, Janis Joplin, Kurt Cobain şi Rolling Stones (stranierii fiind tălmăciţi de mine în româneşte). 

Care-i duma cu această carte? Despre poezia patriotică scrisă în captivitate ştim mai toţi – sentimentele bune fac, de cele mai multe ori, literatura proastă. Eu însumi am scris tone de versuri din astea de unică folosinţă, pe cînd activam în Cenaclul Pionierilor şi Şoimilor Patriei din Timişoara. Dar ar mai trebui să se scrie poezie patriotică? Există poezie patriotică românească post-postmodernă? Să spui că-ţi iubeşti ţara nu e patetic şi redundant, nu e ca şi cum ai urla pe străzi, în stare de sobrietate, că-ţi iubeşti mama? Judecînd după reticenţa cu care m-au întîmpinat majoritatea poeţilor contactaţi, congenerii mei se jenează de ideea patriotismului. Abia cînd au aflat că mottoul cărţii va fi celebrul vers al lui Mihail Gălăţanu – „căca-m-aş în poieniţele tale, patrie“ – au început să-mi vină texte. Asta nu e poezie patriotică, vor zice românii verzi! Ba este. Căci poezia nu are rolul unui diazepam, ea trebuie să trezească conştiinţele, nu să le adoarmă. O carte trebuie să fie un pericol – spunea Cioran. 

Începînd de săptămîna trecută vă dau întîlnire, în fiecare miercuri, în paginile cotidianului DeBanat.ro, la rubrica intitulată „Cu oiştea-n kierkegaard“ (ştiu, se pronunţă „chirchegor“, dar n-am găsit altă dumă de captatio benevolientiae). 

Daniel-Silvian Petre este poet, vocalist în trupele Survolaj şi Petre & Kindlein şi directorul Editurii Blumenthal (www.blumenthal.ro).

Mai multe