Madagascar

Ce-i mai bine, să fii vedetă la zoo sau un animal anonim în libertate? - aceasta-i întrebarea. E mai nobil să accepţi masa copioasă şi cuştile lipsite de griji din New York sau să lupţi cu valul de "necazuri" cu care se confruntă un star, fie acesta leu, zebră, hipopotam, girafă sau pinguin? A fi mereu în centrul atenţiei devine de-a dreptul chinuitor. Patru pinguini pun la cale o evadare ca-n filme, cu gîndul să sape pînă în Antarctica. Ies la cîţiva metri mai încolo, în cuşca zebrei Marty, şi întreabă: "Patrupedule, ştii engleză? Ce continent e ăsta?". Dispar misterios în căutarea Antarcticii, dar declanşează criza masculului zebră la zece ani: "Sînt alb cu dungi negre sau negru cu dungi albe?". Prietenii - leul Alex, girafa Melman şi hipopotamiţa Gloria - nu-l pot lămuri, însă îl îndeamnă pe Marty să-şi pună o dorinţă atunci cînd suflă în tortul de la împlinirea unei deceniu de viaţă. "Să pot merge în sălbăticie." Se întîmplă, în scurt timp, chiar şi pentru animalele de la zoo care nu-şi doreau asta, graţie celor de la protecţia animalelor. Jungla, în care ajung eroii filmului de animaţie Madagascar , nu-i deloc raiul pe pămînt. Leul Alex îşi redescoperă instinctul de ucigaş şi e pe cale să-şi mănînce cel mai bun prieten: zebra Marty. Dincolo de gagurile specifice desenelor animate, regizorul Eric Darnell construieşte o nouă fabulă postmodernă (aşa cum o mai făcuse, de exemplu, în Antz). Pune în opoziţie două lumi, două moduri de viaţă, înclinînd subtil balanţa în favoarea junglei urbane. Parodierea unei scene celebre din American Beauty - leul Alex are o reverie în care, în loc de petale de trandafiri, e acoperit cu hălci de carne - e mai mult decît o glumă de suprafaţă. Asta dacă vrem să facem filozofie. Altfel, restul filmului e rîs. Să rîzi... Nimic mai mult.