Libertate bine controlată
PEN-Club Germania protestează faţă de refuzul autorităţilor americane de a-i permite intrarea în ţară lui Ilija Trojanow, autor german de origine bulgară, invitat la o conferinţă a germaniştilor. Povestea e mai veche, însă pe fondul disensiunilor dintre Berlin şi Washington DC, ca urmare a dezvăluirilor privind spionajul american pe teritoriul german, incidentul a căpătat o amploare semnificativă. Acum o lună, Trojanow se pregătea să se îmbarce spre Denver, de pe un aeroport din Brazilia. A fost oprit la check-in şi informat că accesul pe teritoriul american îi este refuzat. Nu i s-a oferit nici o explicaţie, aşa că şi-a anulat participarea la acea întîlnire universitară. Revenit în Germania, a încercat să ceară explicaţii din partea ambasadei, apoi s-a plîns autorităţilor germane. Nu a primit nici un răspuns. Într-un articol publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung, Trojanow îşi povesteşte păţaniile şi îşi exprimă convingerea că dreptul de a intra pe teritoriul american i-a fost refuzat din cauza criticilor sale la adresa programelor de supraveghere ale NSA.
Într-adevăr, cu ani în urmă, Trojanow publicase, împreună cu scriitoarea Juli Zeh, un volum intitulat Angriff auf die Freiheit (Atac împotriva libertăţii) despre capcanele pe care le pune mania securitară americană. Cartea e un soi de eseu-pamflet despre cum au ajuns societăţile occidentale să renunţe cu bună ştiinţă la libertăţi, pentru a avea garanţia siguranţei şi a bunăstării. Presărat cu tot felul de îndemnuri la revoltă împotriva sistemului de supraveghere, volumul teoretizează relaţiile tot mai dubioase dintre libertate şi suveranitate, dintre democraţie şi drepturi civile. Informaţiile relevante lipsesc; activismul, în schimb, se găseşte în abundenţă. Cartea celor doi a fost un succes de public, în ciuda faptului că, de fapt, nu spunea nimic nou. Tonul militant, stilul polemic şi argumenţia destul de rudimentară a fost, fără îndoială, pe placul mulţimilor. Bazîndu-se cam pe aceleaşi instrumente pe care le foloseşte, în film, şi Michael Moore – adică pe un discurs care dă apă la moară celor deja convinşi că America e putredă –, acest volum a reuşit, nu se ştie cum, să devină un long runner, o carte de referinţă, reeditată an de an. În Germania este citată de fiecare dată cînd vine vorba de libertate şi securitate.
Cartea a apărut prin 2009, la cîţiva ani după publicarea primelor cablograme din seria WikiLeaks şi cu cîţiva ani înainte de dezvăluirile lui Edward Snowden cu privire la ramificaţiile colosale ale sistemului american de supraveghere a comunicaţiilor. Reacţiile recente ale Germaniei şi ale Franţei readuc această carte într-o actualitate fierbinte. Ilija Trojanow şi Juli Zeh se numără, de altfel, printre cei care au cerut pe un ton tăios guvernului de la Berlin să explice cum a fost posibil ca milioane de convorbiri şi mesaje ale germanilor să fie interceptate şi urmărite de agenţiile de informaţie americane. Amploarea acestor interceptări nu este pe deplin cunoscută, ea poate fi doar intuită. Şi în cazul Franţei, şi în cazul Germaniei, devine tot mai clar că aceste interceptări nu s-ar fi putut face, într-o primă etapă, fără concursul sau măcar fără ştirea serviciilor locale; şi că, pînă la urmă, supravegherea de către americani a comunicaţiilor depăşeşte agenda antiteroristă: cel puţin în Franţa şi Germania, americanii au spionat inclusiv pentru a dobîndi informaţii economice cu scopul de a obţine avantaje competitive.
În ciuda reacţiilor politice dure din partea guvernelor celor două ţări, cetăţenii se simt în continuare însinguraţi. Drepturi şi libertăţi considerate esenţiale în democraţie şi care se presupunea că erau garantate (inclusiv de Constituţia americană) le-au fost încălcate arbitrar şi masiv. Atacul împotriva libertăţii s-a dovedit cît se poate de real.
Pe coperta cărţii – devenită între timp iconică printre militanţii pentru libertăţile civile – se vede o cameră de supraveghere pe lentila căreia se oglindeşte o altă cameră de supraveghere. Un mise en abîme care reflectă toate paradoxurile şi redundanţele unei societăţi în care supravegherea prin toate mijloacele s-a banalizat pînă la trivializare. Aceasta e societatea în care trăim: cea a camerelor de filmat, a reţelelor de comunicare hipermonitorizate, a libertăţii de circulaţie bine controlate.