Lectura ca protest
Dacă nu aţi aflat încă, un grup de cititori rebeli s-a adunat marţea trecută la ceas de seară, în faţa intrării TVR, la un soi de "lectură spontană" ce a durat cam o oră. Iniţiativa a pornit de pe blogul "Terorism de cititoare", ca un protest împotriva deciziei TVR de a scoate din grilă mai multe emisiuni culturale (printre care şi Lumea citeşte cu Ioan T. Morar), dar şi împotriva "tabloidizării televiziunilor". Am ajuns pe la 19 fără un sfert în faţa TVR. Nu era nimeni. M-am sprijinit de gard, cu un aer subversiv, şi-am început să privesc către trecători, încercînd să identific eventualii protestatari. Din cînd în cînd, mai treceau tineri cu ghiozdane misterioase, în care oricînd s-ar fi putut ascunde obiectul delict - o carte. Pe la 19 fără 5, apare un "protestatar" pe motocicletă, cu o legitimaţie de serviciu de gît, o cameră video în mînă şi vorbind agitat la mobil: "Păi, unde e, mă, protestuâ, că sînt aici la TVR şi nu citeşte nimeni? Ah, la cealaltă intrare! Bine, hai că vin acum!". Schimbăm priviri complice, ca între doi oameni veniţi să protesteze. "Şi tu... eşti aici pentru...?" Zîmbete cu subînţelesuri. "Da. Tu?", "Aaa, şi io." Îl cheamă Costin şi nu se uită la emisiune. De fapt, nu prea se uită la televizor. Voia doar să filmeze "evenimentul" pentru videoblogul său. Şi a venit, desigur, din solidaritate faţă de ceilalţi cititori-bloggeri. Apare apoi şi Monica, o fată tot "cu blog", şi pornim împreună către locul acţiunii. "Sînt curioasă dacă vine şi Daniela Nane" - spune Monica, zîmbind de sub bretonul blond. La locul acţiunii, adică în faţa intrării din Ermil Pangratti, se citea. Cititorii stăteau cuminţi cu cîte o carte în mînă pe bordură, pe trotuar, pe marginea gardului, fiecare împreună cu prietenii cu care venise de-acasă. Şi cam toată lumea se întreba "oare cine o fi misterioasa teroristă?". Ei bine, terorista cu pricina nu s-a arătat, în schimb s-au arătat personalităţi precum Mircea Cărtărescu (care a stîrnit, fără voia sa, un moment de entuziasm pentru fotoreporterii care nu prea aveau subiecte), T.O. Bobe, George Pruteanu (care nu a citit deloc, în schimb a vorbit foaaarte mult presei şi celorlalţi care doreau să-l asculte). Au apărut jandarmii, uşor amuzaţi de ceea ce se întîmpla acolo (nebunii ăia citesc în stradă), uşor nedumeriţi (şi noi ce să facem acum cu ei?), au cerut să vorbească cu "şeful adunării" şi s-au mirat că nu exista aşa ceva (aha, deci cum ar veni, vă încadrăm la protest spontan). "Infiltrîndu-mă" printre paşnicii protestatari am aflat amănunte senzaţionale, cum ar fi că puţini oameni care citesc se şi uită la televizor (prin urmare mulţi nu văzuseră emisiunea cu pricina), că nimeni nu venise acolo "trimis" de Ioan T. Morar sau din alte interese obscure, ci dintr-un soi de gest romantic de a arăta, nu neapărat televiziunii, ci lumii întregi că "cititul n-a murit", aşa cum umbla vorba, şi dintr-un fel de solidaritate "blogger-ească" (dacă-mi permiteţi acest termen), cam aceeaşi care adună "oamenii cu blog" la schimburi organizate de cărţi. Printre vedetele serii au mai fost Nabokov, Vonnegut, Yourcenar, Roth, Brautigan şi... Marin Mălaicu Hondrari cu Cartea tuturor intenţiilor, în a cărei lectură era adîncit Mircea Cărtărescu. S-au mai auzit replici precum: "Eu mi-am uitat cartea acasă şi-am rugat o colegă să ia una şi pentru mine!", "Io, de exemplu, citesc cărţi în format pdf pe telefonul mobil. Se pune?", "Ai văzut, mă, că pînâ la urmă n-a venit Daniela Nane!" şi, mai ales, "Domnişoară, io nu iau cartea asta de la dvs., că se poate interpreta!" - replica unui jandarm atunci cînd o fată brunetă a vrut să-i lase drept amintire romanul pe care-l citea.